Da, ne face cunoscut Cicero în urmă cu 2000 de ani, „a greși este omenește” (de fapt dictonul ciceronian susține că „Orice om poate să greșească, dar numai prostul stăruie în greșeală”)! Prin urmare (cu necesara distincție dintre eroare și greșeală: eroarea este de ordin logic, greșeala este de ordin moral), doar la nivel politic erorile devin grave greșeli sau păcate față de cetățeni și țară, deoarece – ne încredințează Mihai Eminescu în scrierile lui politice – „Greșelile politice sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se frânează dezvoltarea unei țări întregi și se afectează, uneori pentru zeci de ani, viitorul ei”.
Vasăzică, fiind erorile inevitabile pentru condiția umană din totdeauna și pentru totdeauna (cu dreptate se spune că „Numai cine nu muncește nu greșește/nu face erori”), iar instituțiile fiecărui stat sau conglomerat de state (UE, NATO), cu calitatea lor de factori decizionali, fiind formate din indivizi mai mult sau mai puțin capabili și din relații interumane mai mult sau mai puțin fructuoase pentru cei mulți (nu intră în discuție acei necușeri „descurcăreți”, care pretutindeni ba driblează, ba sfidează legile!), singura modalitate prin care erorile politico-instituționale sunt împiedicate să devină greșeli cu apetit genocidar o reprezintă statornica aplicare în practică a mereu actualului sfat confucianist din urmă cu aproape două milenii și jumătate: „A guverna înseamnă a rectifica” .
Riguros adevărat, deoarece este știut faptul că nicio decizie sau acțiune umană nu este perfectă, ci doar (la un moment dat ori într-o anumită conjunctură favorabilă) măsura cea mai potrivită, deseori cu speranța că este cea mai rentabilă, pe anevoiosul drum înspre perfectibilitate.
Desigur, rectificarea (mă rog, chiar recunoașterea publică a erorii săvârșite în mod neintenționat și nepremeditat) este absolut necesară atuncea când feedbackul/avertismentul sistemului social al României postdecembriste, cu pretenții democratice, vine în anul electoral 2024 din partea unor membri valoroși ai celor nouă uniuni, legal constituite și cu personalitate juridică (UZPR – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Teatrală din România, Uniunea Cineaștilor din România, Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Uniunea Arhitecților din România), care prin Legea nr.8/2006 sunt îndreptățiți să primească o indemnizație egală cu 50 % din pensia lunară.
Atâta doar că, ne înștiințează domnul conf. univ. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița în irefutabilul articol (și nu numai) Probleme și soluții privind cuantumul indemnizației stabilite prin Legea nr.8/2006, cuvenită de la 1 septembrie 2024 (între timp, domnia-sa a trimis petiții la toate organele abilitate), această indemnizație a rămas la nivelul lunilor anterioare datei de 1 septembrie 2024 (data majorării, în unele cazuri chiar cu 100 %), adică nu a fost adusă la nivelul pensiei din luna septembrie, ceea ce – conchide distinsul autor – constituie deodată o ilegalitate și un abuz!
Ca lucrurile să fie cât se poate de clare pentru orice om cu discernământ, îndeosebi pentru factorii decizionali din această țară, domnul profesor demonstrează printr-un exemplu și un calcul elementar că, în cazul celor cu pensia dublată de la 1 septembrie, legiuita indemnizație nu mai reprezintă 50% din venituri, ci doar...25%!
Pentru a trezi cât de cât simțul umanitar al actualilor cârmuitori în ceea ce privește ridicolele venituri ale atâtor artiști remarcabili, domnul N. Grigorie-Lăcrița dă cutremurătorul exemplu al longevivului și inegalabilului Gică Petrescu, care a avut o carieră întinsă pe aproape șapte decenii, a încântat generații de români cu melodiile și cu vocea sa și a locuit într-o garsonieră din centrul Bucureștiului, iar la bătrânețe, cum nu putea să se descurce cu pensia de mizerie ce-o primea, a trăit o bucată de vreme din mila vecinilor săi...
P.S.: Ca să nu fiu bănuit, ba chiar acuzat de unii cârcotași că aș urmări anumite foloase personale, eu, autorul prezentului articol, fac precizarea că nu sunt membrul niciuneia dintre cele nouă uniuni, lucru care în – opinia mea – îi garantează materialului obiectivitate și-i conferă maximă credibilitate.
George PETROVAI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News