După 1990, învăţământul românesc a intrat într-un declin evident, fapt recunoscut de toate instituţiile statului, fără excepţie. Rând pe rând, fiecare guvernare care s-a perindat pe la conducerea ţării a venit cu reforme în educaţie, modificări legislative, proiecte, programe, propuneri şi iniţiative menite a pune capăt unei involuţii care afectează întreaga societate românească.
Paradoxal, elevii au de studiat la fel de multe materii ca şi părinţii lor, ba chiar mai multe, programa e mai solicitantă, profesorii sunt mai „doctoraţi” şi mai „masteraţi” ca oricând, metodele de predare sunt din cele mai moderne şi mai diversificate, însă gradul de promovabilitate la finalul unui ciclu şcolar este tot mai redus.
Mulţi liceeni îşi iau examenul de bacalaureat după 20 de ani, preferând să stea acasă decât să îşi continue studiile la o facultate. Facultate care nu reprezintă nici pe departe oglinda unei educaţii strălucite, cei mai mulţi licenţiaţi cu o diplomă universitară având grave carenţe de exprimare, semn că nici limba română nu e stăpânită la un nivel acceptabil.
Dincolo de faptul că uneori elevii termină câteva clase doar pentru a depăşi pragul analfabetismului şi a învăţa tabla înmulţirii, avem şi cazuri de abandon şcolar. Şi numărul acestora nu este mic, iar cauzele sunt multiple. Complexitatea şi gravitatea lor ne îndeamnă să credem că abandonul şcolar este un fenomen căruia cu greu îi vom face faţă în anii care vin.
Consilierul local băimărean Adrian Todoran trage un semnal de alarmă şi spune că este momentul să fie luate măsuri urgente pentru stoparea creşterii numărului de cazuri în care copiii abandonează sistemul educaţional.
„Cu bune, cu rele, educaţia e primordială într-un stat european precum România. Abandonul şcolar a ajuns la 18%. E un procent imens. Un copil din cinci renunţă la şcoală. Asta înseamnă analfabetism, înseamnă oameni care vor avea un viitor extrem de dificil, oameni cu familii greu de întreţinut.
Asta înseamnă pragul sărăciei. Şi cine va interveni pentru a susţine financiar aceste cazuri? Evident, statul român. Iar pentru a nu ajunge acolo, tot statul trebuie să intervină pentru a şcolariza copiii şi a-i pregăti corespunzător. Nu putem renunţa la aceşti tineri. Ei sunt viitorul ţării. Dar au nevoie de grija noastră. Totul începe de la creşe, grădiniţe, care trebuie să existe într-un număr suficient în fiecare localitate”, afirmă Adrian Todoran.
Liderul Partidului Mişcarea Populară Maramureş crede că una dintre soluţiile pentru eficientizarea sistemului de învăţământ este adoptarea vechilor măsuri impuse prin Legea Educaţiei, o lege care a fost schimbată radical sub Guvernul condus de Victor Ponta, prin ministrul Educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu. „În primul rând, lipsesc şcolile profesionale şi tineri buni cunoscători ai unor meserii. Azi, fiecare se pricepe să facă orice. Instalatorul zideşte, tâmplarul ştie să sudeze, mecanicul se pricepe la zugrăvit. Acest fapt este cauzat de lipsa unor specializări pe domenii de activitate şi meserii.
Pe de altă parte, absolvenţii de liceu sunt lipsiţi de perspectivă. Mulţi nu ştiu dacă să continue a studia la o facultate sau să se angajeze. Legea Miclea – Funeriu, făcută praf de Andronescu, prevedea un cadru legal pentru ca după terminarea liceului, tinerii să înveţe şi să lucreze în paralel o anumită perioadă de timp, până să opteze pentru facultate sau muncă.
Ori acum nu mai avem prevederi legislative în acest sens, iar oamenii cu calificare aleg să plece în străinătate şi să se angajeze în posturi pentru care nu au pregătire. Este nevoie de o mobilizare la nivel Parlamentar, pentru modificarea actualei legi a Educaţiei. E de datoria viitorului Legislativ să facă lucrul acesta şi să dea o nouă şansă generaţiilor de elevi care vin din urmă”, conchide Adrian Todoran, liderul Mişcării Populare Maramureş.
CITAT: „Cred în şansa tinerilor. Ei reprezintă generaţiile care vin din urmă şi care trebuie sprijinite cel mai mult. A lăsa învăţământul să decadă până la a-i împinge pe elevi spre abandonul şcolar înseamnă a ucide o naţie”.