Însă nu degeaba este considerată România postdecembristă țara tuturor posibilităților (necușere) și a celor mai frapante paradoxuri din familia „țară încă bogată și cu cei mai mulți săraci lipiți pământului din întreaga Uniune Europeană”.

Iată dovada în acest sens: Decembriada n-a însemnat pentru românii descurcăreți doar goana turbată de-a aduna, inclusiv pe căi dubioase, averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, ci și ridicola străduință de-a se împopoțona cu titluri universitare, care li se potrivesc taman ca nuca-n perete.

Într-o vreme se făcea niscaiva tam-tam cu zecile de mii de licențe dobândite în cel mai curat murdar mod negustoresc. Apoi generoasa chestiune a falșilor culți a fost abandonată (evident, fără vreo șansă de curmare, avându-se în vedere mulțimea celor ce sunt implicați în acest dezastruos dever pentru națiune), astfel ca doftori precum Victor Ponta sau Robert Negoiță, laolaltă cu coordonatori izmănari de teapa lui Gabriel Oprea, să lanseze moda doctoratelor la plesneală. Adică moda făcăturilor într-atât de sfidătoare la adresa gândirii, muncii și contribuției personale, încât ambițioșii fără scrupule nu se jenează ca – prin intenționata omitere a ghilimelelor și a surselor de informare/xeroxare – să fure zeci de pagini din lucrările altora.

N.B.Dacă până și asupra doctoratului lui Oprea planează serioase suspiciuni, este un lucru absolut normal ca tuturor doctoranzilor conduși de el să li se retragă titlurile...

Având în vedere rangul politico-social al celui în cauză (ministru, magistrat, primar, ofițer superior etc.) și avantajele ce decurg cu necesitate dintr-un atare statut echivoc, acest soi de furt, la urma urmei o potlogărie ca oricare alta, este deosebit de grav prin ecoul său în rândul cetățenilor. Da, căci toate lichelele în progres aspiră la funcții publice și titluri academice din dorința de-a părea altceva decât sunt în realitate – niște grețoși carieriști, pentru care există numai etern neîmplinita nevoie de-a avea și care își îngăduie nevoia de-a ști doar dacă prin ea se pun mai temeinic la dispoziția scopului lor eminamente material!

Dar la un moment dat se instalează un enorm și penibil decalaj între bogăția exterioară și sărăcia lăuntrică, așa că ipochimenul nostru ba simte tentația să „scrie” într-un an de detenție mai multe cărți decât a citit el în întreaga lui viață (cazul lui Jiji Becali), ba caută să reducă în chip artificial distanța dintre trup și spirit cu ajutorul unor tinichele academice, ce au darul să prefacă penibilul în detestabil (cazul lui Marian Vanghelie). Taman ca în adorabila spusă: „Cu prostul neșcolarizat te lupți puțin și ai scăpat. Dar duci o muncă colosală cu prostul care are școală”...

Cu toate astea, pentru grosul alegătorilor români, furtul intelectual este complet dat uitării când beneficiază de un spor salarial, chiar dacă acest spor este evidentul rezultat al unei mite electorale. Și iac-așa criza moral-spirituală, cea mai veche și mai perfidă dintre toate crizele care vlăguiesc această biată țară, continuă să-și facă de cap în atrocele sistem tridimensional corupție-birocrație-falsă cultură.

Sighetu Marmației, George PETROVAI

(Advertorial publicat la comanda candidatului independent Bledea Gheorghe, cod AEP 14160049, mandatar financiar coordonator pe Dl. Tamas Ioan Viorel)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News