1)Varianta aproape sigură este ignorarea totală a unei inițiative ce nicăieri nu pică bine, darămite într-o tehuie democrație ca a noastră, care altminteri n-ar mai fi tâlhăreasco-originală și în care se adeverește într-un mod sfidător spusa lui Mark Twain: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.

2)Varianta probabilă din perspectiva unui simplu exercițiu democratic este aceea a renunțării la unele privilegii dobândite de politrucii postdecembriști cu sudoarea nerușinării lor. De ce nu, poate chiar la pensiile speciale. Că de, prinde bine la bobor să fie simulată compasiunea față de suferințele aproapelui (cam așa ca acel jalnic experiment, în care un grup de „curajoși” șparlamentari au declarat public că nu pot să trăiască nici măcar o lună cu ceea ce sunt condamnați să trăiască o viață milioane de ultranevoiași din această țară), dar și mai bine prinde ceea ce lichelele cu rol decizional dau cu o mână, pentru ca pe căi legal-ilegale să ia înapoi cu ambele mâini.

3)Varianta cu șanse situate foarte aproape de zero este ca nou-vechiul parlament (nou prin schimbările de decor, vechi prin indestructibilul nucleu al penalilor atotputernici) să-și vadă nevrednicia în oglinda faptelor și să dorească așezarea sa pe fundamente cu adevărat morale – mai întâi prin renunțarea la imunitate, apoi prin anularea pensiilor speciale.

Greu de crezut că această armată de profitori (până și 300 de aflători în treabă ar fi prea mulți!) va renunța de bunăvoie la marile și multiplele avantaje asigurate în chip fraterno-hoțesc și rotunjite periodic prin cel mafioto-ciocoiesc. Păi cum să renunțe, când politica de pe aceste meleaguri este o rentabilă școală a neomeniei, iar șparlamentul o profitabilă universitate într-ale ticăloșiei?! De pildă, știați că totalul cheltuielilor lunare cu un parlamentar de rând se ridică la 25.000 lei?

Sigur, alta ar fi situația, inclusiv în ceea ce privește competiția pe listele partidelor, dacă actualele avantaje s-ar reduce simțitor (fără mașină de parlamentar și atâtea cheltuieli de deplasare, îndeosebi în străinătate) și dacă „luptătorul” din campania electorală pentru binele alegătorilor ar fi obligat prin lege ca, pe întreaga durată a mandatului, o bună parte din propriile cheltuieli să fie suportate de el însuși. Vasăzică, dacă tot se dau bani grei pentru locurile eligibile de pe listele partidelor, de ce să nu fie legalizat următorul principiu sănătos pentru banul public: Fă politică și pe banii tăi, nu numai pe cei ai contribuabililor!

Sighetu Marmației,
George PETROVAI


(Advertorial publicat la comanda candidatului independent Bledea Gheorghe, cod AEP 14160049, mandatar financiar coordonator pe Dl. Tamas Ioan Viorel)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News