Nicicând n-a fost în omenire
acea firească rânduială
(cu oameni înțelepți în frunte
și neoneștii la popreală),

ci – ca o dreaptă ispășire
a izgonitului din rai –
mereu neghiobii băgăreți
văzutu-s-au pe marii cai

ai unei jalnice istorii,
în care toate-s paradite –
morala-i tot mai rău văzută
de mințile înțelenite

în pur regat material,
cum pragmatiștii recomandă
și legile statornicesc
pentru o lume-n debandadă...

Desigur, activiști-clănțăi
cu hâdul rol de trepăduși,
au fost destui, sunt și vor fi
printre cei mulți cu pluta duși

(precum ai noști ștefangheorghii
de până la decembriadă),
ce au ca scop ideologic
să facă nația să vadă

nu faptul perceput de ei
și dureros pân’ la revoltă,
ci-așa cum vor cârmacii hoți
o „democratică” recoltă:

cu cetățeni robotizați
(„Capul plecat nu e tăiat”)
sau, cel puțin, cu-aceia care
în sinea lor s-au resemnat!

Căci astăzi omu-i tot mai mic
în miliardele de semeni,
iar națiunile sărace
pe plan extern sunt lor asemeni.

Tocmai de-aceea globalismul
să ne-ntrebăm subtil ne-ndeamnă:
„Între atâția pământeni,
unde sunt oamenii de seamă?!...”

Dar nu aceia răsplătiți
- pentru minciună sau trădare –
cu lefuri, funcții și distincții
ce-aruncă țara-n disperare

(vezi luxul ștabilor eterni
și-al javrelor pensionate,
care-ncasează de la stat
venituri ultradeocheate

și nimeni din această țară
nu îndrăznește să-i înfrunte,
fiindcă-s statul paralel
cu rol ocult-sforar de frunte),

ci-acei bărbați fără prihană
și doldora de-nțelepciune,
cu care zilnic viețuim
în palidă comuniune

și care-n toată lumea asta
(de globaliști interschimbată),
rămân modele pentru tineri
și pentru mintea nestricată.

Numai c-aceste minți de soi
a națiilor delabrate
prin bani, șantaj și sodomii,
nu doar că sunt de ștabi „uitate”

(că de, inculții nu admit
umbriți să fie de isteți!),
dar unele chiar au ajuns
în găștile de nătăfleți

(consilii, parlament, guvern),
de unde-nlăturate-au fost
pentru gândirea neconformă
cu al politicilor rost,

sau au plecat în mare grabă,
scârbite de ipocrizie,
ce una țării îi promite
și alta face-n gubernie.

Avem exemplul la-ndemână
cu România „democrată”:
în trei decenii și ceva
de „fierbere” organizată

întru deplina-ndepărtare
de bolșevismul strivitor
(cu Iliescu călăuză
și-al său marxism „luminător”),

iată-ne-acuma într-o stare
mult mai precară ca-nainte –
cu milioane de plecați
spre alte zări și lărgăminte;

cu peste-o sută miliarde
de euro împrumutați
și-ntreaga țară oferită
străinilor globalizați

(încât a devenit model
de colonie modernistă);
cu școala pusă la pământ,
o cercetare fantezistă

și cu reforme ce-și propun
să fac-o turmă din popor
prin manuale imbecile
și-un an școlar însăilitor;

cu tot mai mulți analfabeți
din cei numiți funcționali,
ce diplome își rostuiesc
ca să devină mari penali;

cu plagiate fără număr,
ai căror profitori infecți
sunt fie premieri inculți,
fie-n Cacademie fleți;

în fine, cu mentalitatea
de cetățean universal,
a cărui țară este-acolo
unde bănește e pe val.

Dar iarăși spun că toate astea
sunt pentru nația română
(popor creștin și milenar)
o încercare preadivină,

așa cum altădat-a fost
de trei imperii urgisit –
tustrele-s azi doar amintire,
iar românismul s-a-ntărit!

La fel și-acuma, globalismul
ființa n-o să ne-o clintească
prin mijloce ce ilustrează
esența lui satanicească.

Din contră, s-ar putea-n curând
ca să clacheze globalismul
și ca românii-nstrăinați
să-și ostoiască nostalgismul

- prin revenirea-n țara-mamă –
cu-a dorului sevă curată,
superbă hrană pentru suflet
ce-i de Hașdeu astfel redată:

„Fie pâinea cât de rea,
tot mai dulce mi se pare
când o știu din țara mea”.


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și