Scopul e comun şi nu insisit asupra lui. Dacă va fi să ne fie bine tuturor, facă-se! Obiectivele propuse spre înfăptuire sunt pe alocuri asemănătoare, pe alocuri identice şi, mai rar, specifice fiecărui candidat.

Azi, despre promisiunile doamnei Daniela Oniţa Ivaşcu.

Se prezintă (acuma... să-mi fie iertată constatarea, dar cine n-o cunoaşte sau n-a auzit de Dana Oniţa Ivaşcu, cum se spune, „n-are cultură generală″) şi scrie „profesez ca şi avocat″. Mult mai elegant, mai corect româneşte ar fi fost să scrie simplu, că este avocat. Ar fi evitat acel „şi″, din „ca şi avocat″, care nu numai că-i inutil, e chiar dăunător! Că nu place unora, sau place până la extaz altora, Dana Oniţa Ivaşcu, este un foarte bine cunoscut avocat! Se putea scrie, simplu, că lucrează CA avocat. Fără „şi″. Avem tendinţa ca din momentul în care o vorbă apare în spaţiul mioritic, să n-o mai lăsăm, cu toată imperfecţiunea ei.

Tot în prezentare, putem citi că pentru unii alegători, „un exemplu al politicianului perfect este reprezentat de alesul care vine în faţa cetăţenilor odată la patru ani, [...]″.

Probabil prea ocupată cu întâlnirile cu cetăţenii care trebuie convinşi, echipa de campanie n-a citit broşurica proaspăt scoasă de sub tipăritură. Dacă ar fi avut timp, ar fi observat că trebuia scris „o dată″ (adică în două cuvinte), nu „odată″ (un singur cuvânt, care are sensul de cândva, odinioară, etc).

Doamna Oniţa Ivaşcu are dreptare când scrie că cetăţenii se simt frustraţi, supăraţi, dar mai au o mică speranţă că lucrurile se pot schimba în bine.
Aşa mă simt şi eu, ca toţi sighetenii, frustrat, supărat (există, totuşi o excepţie, cineva care se simte bine de patru ani încoace!...). N-am citit nimic despre ruşine. Despre ruşinea de a trăi într-un oraş înfiinţat cu sute de ani în urmă, ajuns vai de capul lui în 2016-2020. Ruşinea e fără limite când te vizitează cunoscuţi din alte oraşe ale patriei, tu ştii cum e pe-acolo, dar străzile, trotuarele, clădirile neîngrijite spun totul despre ce NU s-a întâmplat în localitatea pregătită să-şi aleagă Şeful.

Cum să nu fiu frustrat când văd turişti pozându-se de zor la Cuiul uriaş, dar nu prea-i văd coborând treptele spre subsolul informării turistice, un loc ce pare abandonat, chiar inutil? Nimeni nu se pozează în faţa muzeelor, n-am văzut pe nimeni riscând o poză de mare efect în rândul prietenilor şi rudelor, făcută în sensul giratoriu cu Scaun în mijloc! Păi, se poate aşa ceva?

Candidata Daniela Oniţa Ivaşcu zice că va face asfaltarea străzilor, „modernizarea trotuarelor″. Eu tare aş vrea să ştiu dacă n-ar fi mai bună o asfaltare şi a trotuarelor, oricum o rezolvare de mult mai lungă durată. Sau, prin „modernizare″ trebuie să înţelegem aceleaşi dale de proastă calitate, care sunt in stare să se „mistuie″ doar dacă te uiţi mai urât la ele?

Apa, canalizare, servicii, toate la „preţuri decente″. Ar fi interesat de aflat cum poate primarul să negocieze preţul apei de la robinet cu firma furnizoare, adusă tot de liberali, cu pretextul că-i potentă financiar, că poate să asigure apei potabile noi şi ieftine căi de a ajunge în paharele noastre. Că n-a ieşit aşa, ştim cu toţii, dar... să nu ne plângem. În alte oraşe preţul apei potabile e mai mare.

Iar ceva care nu cred că stă în sfera de competenţe pe care le are un primar, indiferent din partea cărui partid ar fi: „rezolvarea introducerii gazului metan în fiecare casă din Sighetu Marmaţiei″.

Dacă va fi aleasă, doamna Oniţa Ivaşcu promite „accesul direct şi real al cetăţenilor la activitatea şi deciziile Primăriei″. Adică, putem da buzna oricând în biroul primarului, putem asista (tăcuţi, desigur) la discuţiile despre problemele de rezolvat pentru reabilitarea oraşului?

„Sprijinirea antreprenoriatului local şi investiţii publice″, etc. Sper că nu mai aud iar despre „cluster″, cum îmi scria mie cineva...cândva...
Altă promisiune: „realizarea unui centru IT″. Eu, dacă voi merge la vot, aş vrea să fiu informat nu numai despre ce se propune să se facă, dar şi prin ce mijloace se poate face ceea ce se promite. Revenind la subiect: ce va însemna acest centru IT, unde se va construi, ce se va întâmpla acolo din punct de vedere profesional? Nu mai întreb cu ce bani se va realiza. Răspunsul îl ştiu de patru ani: cu bani europeni (cititorul e rugat să-şi imagineze emoticoanele cele mai adecvate textului).

Dacă va fi să fie, vom avea parte de „un transport comun civilizat″, iar traficul va avea parte de eficientizare şi fluidizare. Aceeaşi întrebare o am. Cum? De unde bani?

Se promite că medicii rezidenţi vor avea parte de facilităţi, dar nu ni se spune care vor fi. Poate că e mai bine că nu se ştiu de pe-acum. Cine ştie câţi şi-ar fi cerut transferul la spitalul sighetean, oricum, mult peste schema admisibilă...

Despre reabilitarea termică a blocurilor am mai auzit şi acum opt ani. „70% din bugetul local, 30% din contribuţia Asociaţiilor de Proprietari″. Până acolo, aş prefera să ni se spună ce s-a întâmplat cu bugetul local în ultimii patru ani, perioadă în care abia s-a turnat câte un petec de asfalt peste câte o groapă mai bine dezvoltată de pe şoselele municipale.

Problema câinilor fără stăpân va fi rezolvată. Se va înfiinţa un nou adăpost. Dacă ni s-ar fi spus unde va fi amplasat, ar fi fost un atu important pentru câştigarea bătăliei electorale. Sau, nu ni se spune de pe-acum ca să nu se supere de prea multele ham-hamuri cetăţenii din apropierea viitorului adăpost şi să le scape ştampila în alt pătrăţel (mai degrabă dreptunghiuţel)?

Mai pe la început, scrie că vor fi promovaţi oamenii valoroşi „în poziţiile cheie ale oraşului, care să dea dovadă de competenţă şi dăruire în slujba cetăţenilor″.

Sper că aşa va fi, iar parcul de oameni valoroşi de care dispune PNL-ul e destul de încăpător pentru a-i primi şi pe cei din PSD care, la o adică, ar schimba cămăşile roşii cu unele galben-albastre.

Nu pentru binele lor. Pentru binele nostru, al cetăţenilor dornici de schimbare!

Nu pot încheia fără a sublinia că sunt profund dezamăgit de comentariile răutăcioase făcute la adresa doamnei avocat Daniela Oniţa Ivaşcu. Cine ridică piatra, să-şi facă, mai întâi, autoevaluarea!

Apoi, s-o lase de unde a ridicat-o. Aşa ar fi normal să se întâmple întotdeauna. Perfecţiunea nu intră în sfera de atribute specifice omului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News