Aflu de pe internet că în Bhutan, micuțul regat de la poalele Himalayei, economia este totuna cu fericirea cetățenilor, motiv pentru care nu se putea să nu existe un minister al fericirii. Adică, ceea ce pe alte meleaguri (în România cu atât mai mult) este un ideal la care se visează cu ochii deschiși, în Bhutan a devenit realitate, iar respectivul minister nu taie frunză la câini și nu întocmește felurite statistici dubioase, ci efectiv și afectiv se arată preocupat de descoperirea fericirii pe fețele, în spusele (răspunsurile la întrebările puse) și în viața de zi cu zi a compatrioților.
Trăind simplu și sănătos atât în ceea ce privește hrana trupească, cât și hrana moral-spirituală furnizată cu generozitate de budismul tantric, bhutanezii fac dovada peremptorie că adevărata fericire provine din armonia lăuntrică și că, deci, ea are de-a face cu exteriorul doar potrivit înțeleptei afirmații a apostolului Pavel din 1Timotei 6/8: „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns”!
Cum Bhutanul nu intră nici pe departe în categoria țărilor putrede de bogate în comori pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, concluzia care se impune este următoarea: Fericirea se îndepărtează de toți aceia care fac din bani, putere, faimă și plăcere un scop în viață! Da, căci pe măsură ce aduni și, cinstit au ba, te înalți pe scara socială, dorești tot mai mult și te arăți mereu nemulțumit de cele realizate (cică ăsta ar fi motorul progresului), așa că, neîncercând să descoperi veritabilul sens al vieții atunci când ești în putere și poți să contribui în chip fratern la concretizarea fericirii, de-abia pe patul de moarte vei spune ca Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt”. Din păcate mult prea târziu, iar regretele vor fi cu atât mai cumplite, cu cât vei constata că n-ai nici forța și nici timpul necesar ca să îndrepți lucrurile pe făgașul unei vieți cu rost.
...Prin tot ce s-a întâmplat în cei aproape 28 de ani de postdecembrism (distrugere programată și tâlhărie cu legea-n mână), cârmuitorii României demonstrează că nu și-au prea bătut căpățânile cu înțelegerea conceptului de „fericire”, fie și prin aceea că ei înșiși sunt amarnic de nefericiți (ocărâți, neliniștiți și mereu în atenția oamenilor legii), în pofida sau, mai bine spus, tocmai din cauza averilor furate de la poporenii mult prea răbdători. Că, de, Dumnezeu nu doarme nici atunci când promiți marea cu sarea în campania electorală și nici atunci când faci taman pe dos (ceea ce, firește, este mai păgubitor decât a nu face nimic) după ce te-ai văzut cu sacii în căruța puterii.
Se spune că Tudose și ai lui, mulți ca frunza și iarba, au scăzut dramatic în ultimele sondaje de opinie. Motiv de îngrijorare și nu prea, având în vedere faptul că memoria alegătorilor, inclusiv a acelora cu niscaiva discernământ, este inadmisibil de scurtă și având, totodată, în vedere certitudinea deloc încurajatoare pentru viitorul nației că Partidul Social-Democrat are electoratul său de-o patologică fidelitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News