Odinioară, un sat superb, cu case de lemn, străvechi, cu alte case de vară cocoţate pe dealuri, Ungureni, din Ţara Lăpuşului, se „primeneşte”, nu obligatoriu în sens bun. Cum marea majoritate dintre localnici sunt plecaţi la muncă în Europa, în special Spania, apar casele colorate, înalte, nu toate frumoase.
Am găsit, totuşi, locuită oarecum, una din ultimele case de lemn vechi. Numărul 159 din Ungureni. În realitate, casa e închisă mai tot anul. E a familiei Buda, a „Văsălăienilor”, care locuiesc în Baia Mare şi vin peste vară, în concedii.
„Puţine case de lemn mai îs în sat. Le-o stricat, o făcut de cărămidă, frumoase, cum o lucrat în Spania. Case pe dealuri mai sunt, că le vedeţi, ia, da` puţini le mai folosesc. Îs casele de «la câmp», aşa le zicem noi, se mergea primăvara şi toamna cu animalele din gospodărie”, spun proprietara casei şi o octogenară din vecini.
„Casa asta are cel puţin 70 de ani, nu ştiu exact. Aici în curte era una bătrână de tot, mult peste 100. S-o schimbat satul. S-au dus bătrânii. Se duc bieţii oameni în lume, la muncă. Cine o făcut bani, o venit şi-o făcut casă, o stricat-o aia veche. Pă vremuri, lucrau la mină, la Băiuţ sau la Cavnic. Tătă ziua veneau două autobuze după ei în sat. Amu` abia de mărg câţiva la Târgu Lăpuş, la servici, restu`-s duşi”, spun femeile.
Pe de altă parte, rămâne ideea tristă a caselor mari, frumoase şi nelocuite, decât o lună-două pe an, vara, exact ca în Moisei sau Borşa, ori în Ruscova. Iar casele vechi de lemn, calde şi primitoare, dispar una câte una...
Preluare: InfoMM.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News