Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?!

Vasăzică, în România postdecembristă s-au dat și continuă să se dea lupte înverșunate pentru preluarea/acapararea întregii puteri, inclusiv a puterii judecătorești prin presiunea – mai mult sau mai puțin discretă – exercitată asupra magistraților de către politruci. Cu toate astea, vreme de trei decenii n-am știre ca vreo formațiune politică să-și recunoască greșelile săvârșite (din nepricepere sau dintr-un prostesc calcul politic), să-și ceară scuze de la popor pentru multele și nemeritatele suferințe pe care i le-a pricinuit și, după o necesară reformă internă, într-o nouă cârmuire să facă dovada concludentă că faptele sale din trecut au fost un simplu și regretabil accident, nicidecum constanta ce decurge cu mafiotă necesitate din incurabilele metehne ale ipochimenilor, clanurilor interlope și coteriilor politrucianiste.

Cu atât mai mult când vine vorba de un mastodont ca Partidul Social Democrat (PSD), care, prin ponderea lui parlamentară, permanent a avut în cele trei nefaste decenii un rol diriguitor, chiar și atunci când nu era la guvernare. Da, căci de sprijinul sau, mă rog, de încuviințarea sa a depins atât soarta pretinsului Guvern liberal Tăriceanu, cât și a tehnocratului (!) Guvern Cioloș.

Cum guvernările penelisto-țărănisto-udemeriste s-au abătut de la cutuma postdecembristă doar prin aceea că, potrivit spusei lui Ponta, „n-au știut nici măcar să fure”, partea lor de vină la dezastrul României este mai mică nu pentru că ar fi fost mai inspirați sau mai bine intenționați ca toți românii să prospere, ci pentru că ba au fost codița pesediștilor (bunăoară în spurcata calitate de useliști), ba au avut norocul (da, norocul!) să cârmuiască mai puțin timp ca pesediștii. De unde, din nou rezultă că tot răul este spre binele politrucilor din Opoziția noastră cu adevărat aflătoare în treabă, îndeosebi atunci când depune moțiuni de cenzură, ce speră din toată inima că nu vor trece...

Și iată supremul cinism al tuturor politrucilor dâmbovițeni: nu numai că nu-și recunosc necinstea, impostura și/sau incompetența, într-un cuvânt ticăloșia, dar și-au făcut revoltătorul obicei (mai cu seamă pesediștii, că ei au fost efectiv la butoanele puterii peste 20 de ani!) să-i considere vinovați de dezastrul României ba pe toți președinții din tabăra opusă (Constantinescu, Băsescu, Iohannis), ba transnaționalele, ba băncile, ba serviciile secrete, ba protocoalele secrete, ba pe Soros și ai lui, ba pe dracu să-i pieptene. Numai cei care legiferează, guvernează, administrează, fură, pervertesc și controlează tot ce mișcă-n România (firește, mai puțin nelegiuiții, violatorii și criminalii de teapa sinistrului Gheorghe Dincă) nu sunt vinovați nici că țara dă-ndărăt ca racul, nici că românii continuă să plece într-un ritm alarmant.

N.B.: Klaus Iohannis este primul prezidențiabil care zilele astea și-a lansat candidatura. Cu contracandidați precum Viorica Dăncilă și Dan Barna, ca să-i amintesc doar pe cei mai cu moț, tot ce se poate ca actualul președinte să-și adjudece al doilea mandat încă din primul tur de scrutin. De-ar da Dumnezeu! Măcar așa s-ar face o economie serioasă...Oricum, nu cred că victoria lui Iohannis este pusă la îndoială de vreun om zdravăn la minte, mai ales acuma cu vizita sa la Casa Albă (a doua în ultimii doi ani), unde – vorba regretatului Anghel Rugină (vă amintiți că ilustrul nostru compatriot vorbea de grupul celor 250-300 de privilegiați care conduc din umbră planeta?) – cu certitudine va primi „foaie de drum”/undă verde pentru un nou mandat.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News