Au fost alegeri... Parlamentul va funcţiona din nou cu 400+ aleşi dintre cei mai buni fii ai poporului. Scriu 400+ pentru că, sincer, nici nu mă interesează să ştiu cu exactitate câţi sunt. Circul cu referendumul pentru 300 a trecut de mai mulţi ani. Şi ce dacă? Ţin politichienii români cont de ce vrea poporul?
Iar poporul, va fi, ca de fiecare dată, în trei tabere: una a celor care spun că nu-i interesează politica, dar, chiar dacă n-o spun, le-ar plăcea să fie mai bine decât acum. Alta, a celor care acum, încruntaţi că au pierdut ai lor, găsesc prilej de comentarii răuvoitoare indiferent despre ce-ar fi vorba. A treia categorie este a celor pe care alcătuirea unui bloc eterogen de reprezentanţi ai mai multor partide, îi face imuni la orice derapaj de la viaţa politică românească până...data viitoare şi le dă speranţe pentru viitor, convinşi fiind că numai reprezentanţii lor ştiu ce trebuie de făcut.
În zbuciumata sa existenţă, naţiunea română tot învaţă. Sunt trecuţi nişte ani de când ştie că degeaba zice el una, că iese alta. Degeaba a zis 300, că s-a trezit pe cap de fiecare dată tot cu 400+.
Naţiunea română a mai înţeles (sau s-a împăcat cu ideea) că, în politică, 30% nu contează. 25%...ei... cu 25% e altceva! Locul întâi: 25%, locul al doilea, dar în afara podiumului câştigătorilor, 30%.
Naţiunea română a mai înţeles că beşteleala de care au parte unii, nu-i împiedică să sară democratic în căruţa guvernamentală. Aici e nevoie de o precizare: nu-i vorba de „Pé-sé-dé″, partid care, după spusele unui priceput, era gata-gata să dea Ardealul mai deunăzi.
Revenind la actualitatea ciudată pe care o trăim, subliniez că, după vechile dogme ale matematicii elementare, 30 e mai mare decât 25, dar pe Dâmboviţa altfel se aranjează lucrurile. 25 trece înainte..
Poporul a ales PSD pe primul loc şi PNL pe locul al doilea. Indiferent cum s-ar pune problema, matematic sau democratic, PSD ar fi trebuit să fie cel care să-şi aleagă partenerii de guvernare, nu să fie nebăgat în seamă. Constat că alt partid e vânzător de Ardeal atât timp cât a fost PSD la guvernare. Acum, că-i lipit de PNL, e un partid ascultător, care nu mai vrea ciuntirea ţării.
Circul continuă şi va continua în acest fel. Întotdeauna vom avea un preşedinte susţinut de un partid. Întotdeauna preşedintele, după ce va fi ales, va face campanie electorală – să zicem prin conferinţe de presă zilnice în preajma alegerilor – pentru partidul care l-a ajutat să funcţioneze la Cotroceni. Întotdeauna, preşedintele democratic ales va face să iasă bine ai lui, chiar dacă au câştigat locul al doilea.
Să facem acum un exerciţiu de imaginaţie. Vă imaginaţi că dacă am fi monarhie constituţională, nu republică adusă de tancurile sovietice, întâi ar fi 25% şi 30% ar fi inexistent???
Crede cineva cu mintea întreagă că Majestatea Sa Regală Margareta, ar avea probleme, dacă ar fi pusă în situaţia de a da liber la formarea unui guvern, cu matematica elementară sau cu regulile democraţiei?
Pe pagina mea de facebook scrie: „Sunt adeptul monarhiei constituţionale. Republicanilor le respect convingerea politică″.
Sunt mulţi ani trişti postrevoluţionari de când republicanii nu se respectă ei intre ei. Pot să mă întreb până când?
Chiar nu se vede ce trebuie de făcut???
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News