Respins şi sacrificat pentru binele unei părţi a scenei de amatori de care pomeneam, într-un acces de orgoliu rănit, domnul Cîţu ne aduce precizări care se înscriu în „retorica″ celui mai înalt şef al său. În ultimul moment omul şi-a dat seama (decât deloc mai bine aşa) de pericol.

Prin ce coşmaruri insuportabile ar fi trecut demnul posibil premier dacă ar fi auzit opoziţia reproşându-i în gura mare că şi cu voturile ei are un loc de seamă prin Palatul Victoria? (Citez: „Cum ar fi să strige Olguţa Vasilescu că m-a făcut premier?”).

Conform binecunoscutului principiu autohton „eu te-am făcut, eu te omor″, dacă doamna Vasilescu ar fi votat să ajungă premier, la fel de uşor ar fi putut să-l facă să nu mai fie? Idee antologic de absurdă, deşi domnul Cîţu plusează pe idee şi ne dezvăluie o parte importantă a gândirii sale: „Când am văzut că Guvernul trece doar cu voturile PSD şi ALDE, mi-am dat seama că era un compromis. Gândul că m-ar fi votat Olguţa Vasilescu, Marcel Ciolacu, Şerban Nicolae m-a făcut să iau această decizie”.

Omul care gândeşte singur! Şi tot singur se scutură de gânduri. Are demnitatea lui, aceeaşi cu a partidului său, şi nu poate trece peste ea. Doar că apare o „mică″ fisură în argumentaţia niciodată premierului...

Florin Cîţu scrie că n-ar fi suportat ca cei de la PSD să-l voteze de ministru cu nr. 1 pe tricou. Demnitate... ce să mai discutăm! Dar dacă în conjunctura cu totul specială în care inamicul invizibil dar periculos numit coronavirus a făcut ca Ludovic Orban să ajungă a n-a oară şeful guvernului, cum suportă demnul ministru niciodată prim ca şeful său pe linie de partid şi de guvern să audă reproşurile unor parlamentari ai opoziţiei că l-au făcut premier?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News