Pe site-ul asa.zamo.ca scrie despre modalitatea empirică de a verifica ciupercile acasă. Putem să deosebim ciupercile bune de ciupercile ne-bune aplicând una dintre metodele de mai jos.
„Ciupercile se verifică întotdeauna înainte de mâncare, pentru a evita otrăvirea sau chiar moartea, prin una din următoarele metode:
- nu luaţi ciuperci decât din magazine specializate nu de la ţărani. Chiar dacă cunoaşteţi foarte bine ciupercile comestibile, în timpul ploilor se poate ca acestea sa se "otrăveasca" de la alte ciuperci otrăvitoare din jur.
- se introduce o linguriţă de argint în mâncarea de ciuperci cât timp este pe foc şi dacă linguriţa se înnegreste, ciupercile sunt otrăvitoare.
- se pune pătrunjel verde în mâncarea de ciuperci şi dacă acesta se îngălbeneşte, ciupercile sunt otrăvitoare.
- se pun ciupercile la fiert împreună cu o ceapă tăiată în două. Dacă ceapa se albăstreşte, se învineţeşte sau se înnegreşte, ciupercile sunt otrăvitoare.
„Metodele” de mai sus sunt „băbești” în cel mai pur înțeles al cuvântului: dacă ciupercile trec toate testele în continuare nu ai garanţia că nu sunt otrăvite. Este de asemenea posibil să nu-l treacă şi să nu fie otrăvite. Cu alte cuvinte, astfel de teste sunt concepute pentru a te face să te simţi bine şi în caz că mori, să mori în chinuri cât mai fericite.”
După cum se observă, citatul despre cum se pot testa acasă ciupercile se încheie tragi-comic, sau oximoronic, dacă trecem de la ştiinţa ciupercilor la formulări lingvistice mai pretenţioase.
An de an apar victime ale consumului de ciuperci. Nici Maramureşul nu-i ferit de acest pericol ascuns sub masca relaxării multor români care se consideră experţi în ciuperci şi sunt convinşi că lor nu li se poate întâmpla nimic.
Aşa o fi…Dar ce ne facem dacă totuşi, o singură dată, o ciupercă ne-bună scapă în cratiţă alături de surorile ei bune (de mâncat)? Aceasta-i o mare problemă, pe care autorităţile cele noi ale Sighetului ar trebui s-o rezolve repede, bine şi permanent pentru binele tuturor celor care merg, plini de încredere în cei care vând, să cumpere ciuperci ademenitor de atrăgătoare.
Deocamdată nu mai scriu nimic despre aspectul pieţei. Trebuie să avem răbdare şi sperantă că multe din nefăcutele vechii „orânduiri” îşi vor găsi fireasca rezolvare în următorii patru ani.
Dar cu sănătatea sau, mai grav, cu viaţa oamenilor nu-i timp de aşteptat! M-am întrebat şi eu, ca alţi sigheteni de altfel, cum s-ar putea controla ciupercile direct (de) la piaţă, ca să nu mai existe „nori de furtună” deasupra oalelor în care sunt pregătite.
În Maramureş - dar problema-i cu acoperire naţională - nu există un laborator care să verifice ciupercile direct la piaţă pentru liniştirea cumpărătorilor. O lege avem. Îi zice chiar aşa: Legea ciupercilor. Dar legea asta nu precizează obligativitatea ca fiecare piaţă din România să aibă un loc special pentru testarea ciupercilor! Se merge în continuare, probabilistic. Mai mulţi consumatori de ciuperci scapă faţă de cei care nu scapă...
Consider că e momentul ca acţiunile „ochiometrice” să înceteze. Uneori, riscul e fundamental şi atunci testele chimice pot înclina balanţa între a fi sau a nu fi...
Pentru sănătatea pofticioşilor de ciuperci de pădure care-şi pun pofta-n cui pentru că norocul nu-i întotdeauna lângă ei, pentru binele tuturor sighetenilor şi pentru a demonstra întregii Românii că la noi se poate, invit autorităţile locale să dea un răspuns rapid pe adresa www.sighet247.ro despre deschiderea unui centru de testare a ciupercilor de pădure într-un loc amenajat în piaţa de alimente.
P.S. Pentru că până la sosirea răspunsului probabil că mai avem mult de aşteptat, am pus nişte poze cu ciupercile de care e bine să vă feriţi.
Preluare: asa.zamo.ca