Dimpotrivă, este de presupus că de-o atare firească neîncredere sunt încercați tot mai mulți membri cu scaun la cap din respectiva formațiune, îndeosebi acuma când – din pricina unor palavragii și necalificați precum Șică (Mandolină) Orban, Raluca Turcan, Florin Cîțu, Violeta Alexandru, Monica Cristina Anisie, Ion Marcel Vela, Nechita-Adrian Oros, Costel Alexe sau ministrul Grindă – ei simt cum li se împuținează șansele la localele și parlamentarele din acest an, căci una este să-ți dorești încășcăvălirea când te afli în opoziție și cu totul altceva este ca acesta (cașcavalul) să-ți stea tot mai des în gât pe perioada guvernării după ureche.

Atâta doar că ăștia (unii din teamă, cam toți din interes de gașcă) nu concep să dea glas neliniștii lăuntrice și nemulțumirii în creștere față de lamentabila prestație a mai-marilor cu funcții decizionale în statul paralel și la vedere. Cică o fac din loialitate (sic!) față de partid și căpeteniile acestuia, nicidecum din înjositorul interes personal și de clan, acel atotputernic interes care nu doar că întreține, dar chiar încurajează megatâlhăriile cu legea-n mână și sfidătorul traseism politic al aleșilor, dimpreună cu frecventele trădări de țară (contracte păgubitoare, privatizări frauduloase, retrocedări ilegale etc.), astfel de fapte nefiind de regulă sancționate cu toată asprimea în cele trei decenii de postdecembrism, iar imensele prejudicii provocate de acești ticăloși nefiind recuperate nici măcar în parte.

La ce-i folosește statului nostru nevolnic și poporului din ce în ce mai sărac că atari nelegiuți ajung într-un târziu după gratii, dacă ei, aidoma tuturor marilor răufăcători din această țară (criminali, violatori, pedofili etc.), sunt puși în libertate după o scurtă și neconcludentă perioadă de detenție, parcă anume stabilită ca ipochimenii în cauză să-și poată savura sănătoși și în tihnă purcoiul de bani adunat pe căi necușere?!...

Despre jaful ținuturilor românești în multimilenara lor istorie am scris de foarte multe ori. Iată o mostră extrasă din textul Năucitorul progres al jefuirii României, text pe care l-am scris în ziua de 8 octombrie 2017: „Concluziile profesorului prahovean Eugen Stănescu, cel care a raportat toate monezile la aur, sunt mai mult decât grăitoare în acest sens:

1) Din anul 1415, dată la care românii au început să plătească tribut turcilor, și până la 1877, anul în care și-au redobândit independența, otomanii, austriecii și rușii au jefuit principatele românești de echivalentul a circa 1200 tone aur.

2) Din 1877 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, prin atotputernicele companii străine din perioada interbelică și prin uriașele despăgubiri de război, jaful României a fost de aproximativ 12.500 tone aur, adică de 10 ori mai mare într-un interval de timp de aproape șase ori mai mic! Firește, în averea sustrasă nu intră tezaurul României în valoare de 93,4 tone aur, pe care cârmuitorii de la acea dată (decembrie 1916 și iulie 1917) l-au trimis la Moscova, adică l-au făcut cadou rușilor, și din care au fost recuperate doar 33 de kilograme.

3) După redresarea economică din perioada ceaușistă, în cei 30 de ani de postdecembrism, numai prin transnaționale s-a furat de 3,3 ori mai mult decât în 530 de ani, adică 46.000 tone aur, ceea ce reprezintă echivalentul a circa 2000 de miliarde euro! Și, atenție, fără a pune la socoteală enormele prejudicii provocate de aleși și ciracii lor prin tâlhării, incompetență și încurajarea nemuncii (peste 1200 de întreprinderi industriale desființate, agricultura paradită, transporturile mătrășite și milioane de asistați din punct de vedere social).

Cum spuneam și altădată, în aceste condiții atroce pentru neam și țară, pe mine nu mă miră că în România se fură proporțional cu poziția socială dobândită pe căi nelegiuite, ci că încă mai este ce fura – pentru aleși și-ai lor cu carul, pentru prostime cu paharul”.

Vasăzică, aceasta este dezastruoasa stare de lucruri din România postdecembristă, stare la care – așa cum arătam mai sus – au contribuit și liberalii în perioadele lor de guvernare (e drept, mai puține și mai scurte ca cele ale pesediștilor) și pe care acuma, cât timp dețin cu adevărat puterea executivă prin duios-nerodnicul mariaj politic dintre Cotroceni și Victoria, nu doar că n-au capacitatea moral-intelectuală de-a se opune răului atât de înrădăcinat în toate sectoarele de (aproximativă) activitate de pe aceste meleaguri, dar nici nu sunt dispuși să o facă, într-un mod organizat și direct, măcar în ramurile vitale pentru prezentul și viitorul românilor: sistemul sanitar, educație, mediu, agricultură, transporturi, cultură, turism.

Păi cum s-o facă, dacă orbanienii nici până în clipa de față încă nu au un program național de redresare și dezvoltare postpandemică (premierul continuă să bată câmpii cu importanța analizelor de caz/situații și a unei cercetări practic inexistentă), când sănătatea, agricultura și mediul de afaceri sunt muribunde, transporturile și turismul așijderea, pădurile sunt în continuare măcelărite (în fiecare oră sunt rase trei hectare de pădure!), apele sunt infestate și aerul respirat de noi (îndeosebi de bucureșteni) este cel mai toxic din toată Uniunea Europeană, dar ministreasa Educației o ține una și bună cu trebuința digitalizării și a distopicului învățământ on line, nesinchisindu-se de faptul că mai sunt atâtea cătune neelectrificate, că foarte multe școli din mediul rural nu au educatori calificați și infrastructura strict necesară (au toaletele în curte și n-au apă curentă), că peste 30% dintre absolvenții învățământului gimnazial, așa cum arată recent încheiata Evaluare națională, nu știu să citească și să scrie, că circa jumătate dintre absolvenții de liceu sunt analfabeți funcționali (știu să citească, dar nu pricep sensul cuvintelor și propozițiilor) și că zeci de mii de copii din România lucrului detestabil făcut, abandonează în fiecare an școala, în principal din cauza condițiilor extrem de precare de trai.

Cu toate astea, Cabinetul lui Șică Mandolină se arată mult mai interesat să-și plaseze oamenii de încredere la ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară) și ANRE (Autoritatea Națională pentru Reglementarea Energiei), unde lefurile președinților, vicepreședinților și membrilor sunt peste 10.000 euro, decât să indexeze pensiile de mizerie potrivit legii, adică de la 1 ianuarie al fiecărui nou an, și – da – să dubleze alocațiile pentru copii (atenție la suspecta tăcere a președintelui Iohannis după promulgarea legii privind dublarea alocațiilor de la 1 Iunie 2020!), care și așa vor rămâne ridicol de mici (nici măcar două treimi din o sută de euro). Sau vouă, pseudoliberalilor de tip iohannian și orbanian, vi se pare că un copil poate fi întreținut și școlit cu actuala alocație de 150 lei?...

Vă plângeți mereu că nu sunt bani, pentru că pesediștii au lăsat găuri uriașe în buget. Dar tot voi vă lăudați că „iscusitul” Cîțu reușește fenomenala performanță de-a împrumuta bani cu dobândă negativă. Găselnița asta se traduce cam așa: Iei împrumut 1000 de euro și restitui doar...900!

Păi, nestimabililor, aveți la îndemână două soluții simple pentru a scoate țara din actualul hău economico-social:

a) Una fantezistă (asta vi se potrivește ca o mănușă) cu economia închisă, că tot este nerentabilă, dar cu nivelul de trai al cetățenilor în creștere prin fabuloasele împrumuturi cu dobândă negativă;

b) Una realistă, rapidă și profund umanitară, prin a cărei aplicare puteți face dovada că ați înțeles în al doisprezecelea ceas de fandoseală politrucianistă cum funcționează democrația autentică: Nu mai luați ca până acuma de la săraci pentru a le da bogaților (asta-i esența democrației originale), ci luați de la ciocoii sistemului bugetar (în unele cazuri peste 50% din lefuri și pensii) pentru a putea veni cu o câtime în ajutorul milioanelor de copii și de nevoiași!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News