a fost pe cruce răstignit
prin rabinească-nverșunare
(proces politic mai degrabă,
decât iudaică ardoare),

nu că – direct sau indirect –
era de-anume cevá vinovat
(Pilat, spălându-se pe mâini,
spunea că-I fără de păcat),

ci doar că-n lumea neluminii
- de farisei ocârmuită –
Omul perfect era urât
și moartea-I trebuia grăbită.

La fel cum crede Dostoievski,
în Marele Inchizitor,
că Mesia ar fi tratat
la revenirea-n viitor,

când ar strica orânduiala
de secole statornicită
în creștinescul malaxor,
și-ar fi iar victimă-njosită...

În cartea care-nfățișează
a lui Mesia revenire,
crucificării-ntre tâlhari
i-am dat această tâlcuire:

„Iar El, pe-o vipie cumplită
și de insecte asaltat,
simți un plus de canonire
când fu de Hestas provocat:

- De ești Hristos, ne-o dovedește
prin fapte, nu doar prin cuvinte –
coboară de pe cruce-acum
și fă-ne slobozi ca-nainte!

Dar Dismas, celălalt tâlhar,
l-a dojenit pe-al lui fârtate:
- De ce te plângi? Suntem aici
pentru-ale noastre rele fapte,

alături de-un nevinovat.
Și agrăind către Iisus:
- De mine, Doamne, -adu-Ți aminte
în sfântul Tău regat de sus!

Cu bucurie i-a răspuns
Cel însetat de omenie:
- Cu-adevărat, de azi cu Mine
vei fi în rai pentru vecie”...

Mă rog, pe-atunci unii tâlhari
erau amarnic pedepsiți,
ca ceilalți muritori, din teamă,
să nu fie de răi smintiți.

Pe când acuma, tâlhăria
nu doar că-i „artă” planetară
(cei mici șutesc câte ceva,
baștanii fură-ntreaga țară),

dar sunt închiși doar câțiva ani
după o lungă tevatură
și nimeni (la români, de pildă)
nu-i intrigat de furătură

în sensul confiscării ei.
Așa că hoțul liberat,
cu tifla dă celor onești
pentru că el „s-a descurcat”

(cică, de hoțul nu e prins,
se cheamă că-i un om cinstit!),
ba chiar parlamentar devine
cu banii ce i-a „rostuit”.

Apoi, că hoții actuali
de Dismas s-au cam săturat,
căci creștinismul neputernic
este la țanc crucificat.



George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News