Te uiți la orbanieni (că alde Șică Mandolină, Raluca Turcan, Florin Cîțu, Rareș Bogdan, Costel Alexe, ministrul „Grindă” sau culturnicul Bogdan Gheorghiu nu sunt liberali nici măcar de leac!) și, funcție de starea psihică, ba te minunezi, ba te umflă râsul, ba te înfurii ca naiba când iei aminte la sistematicul dezastru de pe meleagurile noastre (desigur, de câteva luni „ocrotit” și generos alimentat de enigmaticul coronavirus), tot acest carusel politrucianist fiind intens cosmetizat mediatic și condimentat cu statistici măsluite, cu confruntări eminamente sterile și cu promisiuni înfăptuite doar parțial și accidental, în consecință, constant nesemnificative pentru uriașele trebuințe ale grosului nației: nivelul general de trai, respectiv gradul real de cultură, sănătate și educație.
Ați văzut vreun politruc postdecembrist care să se rușineze și, eventual, să-și pună cenușă în cap pentru contribuția sa (mai mare sau mai mică, funcție de rolul decizional) la crucificarea României, știut fiind faptul că în luna decembrie 1989, adică după asasinarea cuplului Ceaușescu taman în ziua de Crăciun, ea a fost înșfăcată de sinistra troică alogeno-bolșevică Brucan-Iliescu-Roman fără niciun cent datorie externă, dimpotrivă, cu creanțe de câteva miliarde dolari, nerecuperate integral până în prezent? Eu, unul, n-am văzut astfel de politruci, înzestrați cu un elementar bun-simț...În schimb, exasperant de frecvent apar la tembelizor ipochimeni ca Traian Băsescu sau Petre Roman (primul, președintele țării vreme de 10 ani și în prezent europarlamentar pemepist; celălalt, întâiul premier demolator al României și actualmente deputat penelist), care nu se jenează să arate cu degetul spre alții, ba chiar să facă pe lupii moraliști în timpul găunoaselor lecții despre necesara nostră redresare economică.
Păi bine nenicilor, nu voi și ciracii voștri (Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Manole-Mugur Isărescu, Viorel Hrebenciuc, Attila Verestoy, Gheorghe Ștefan „Pinalti”, Elena Udrea etc.) ați pus țărișoara asta pe butuci, fie așezând interesul de gașcă/partid mai presus de interesele naționale (cazul „tătucului” I. Iliescu), fie scăpând basma curată, respectiv cu o condamnare ușoară, dar cu enormele furtișaguri neconfiscate?...
Iată de ce, dacă eu aș fi realizatorul sau moderatorul unei emisiuni cu caracter politico-economic, ori nu v-aș invita în platou (oricum românii s-au săturat până peste cap de moacele și minciunile voastre), ori – atunci când ați încerca să o luați pe arătură cu generalități și vorbe de clacă – v-aș cere de îndată să vă referiți strict la nevrednicele voastre fapte de înalți funcționari ai statului, prin care România a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană.
Nu mă îndoiesc că fiecare dintre aceștia, îndeosebi cei care n-au furat pe rupte, sunt convinși că și-au făcut atât de exemplar (sic!) datoria față de țară și concetățeni, încât merită leafă și avantaje cu mult mai consistente, adică măcar la nivelul omologilor lor apuseni. Firește, de-abia atunci politrucii dâmbovițeni n-ar mai cârti pe marginea Uniunii Europene cu două viteze, ci ar trece la elogierea șanselor politrucianiste într-ale jecmănelii celor mulți cu legea-n mână, aceasta - de altminteri - fiind temelia democrației moderne, care se știe foarte bine că face tot ce-i permite detestabila ipocrizie pentru a lua de la săraci și a da îmbuibaților.
Vasăzică, țara arde (nu doar din cauza virusului și a caniculei), iar „babele” orbaniene se piaptănă: scot bani de la ciorap pentru pensii și alocații, însă numai de la 1 septembrie (iată că sunt bani, chit că majorarea, cel puțin cea a pensiilor, constituie indexarea ce trebuia făcută exact cu opt luni în urmă), numără cum vor mușchii lor și ai lui Raed Arafat cazurile de Covid-19, au mare grijă de interlopi (înșiși capii fără minte ai Poliției au dus tratative cu tartorii clanurilor bucureștene, pesemne în vederea încheierii unui acord de relativă pace) și, printre picăturile neîmplinirilor, ne anunță că se ocupă de semaforizarea noului an școlar: verde (școli deschise, distanță educațională și botnițe neconforme pentru toată suflarea), galben (o haotică împerechere între școala clasică și teleeducație), roșu (doar năstrușnicul învățământ on line).
Se subînțelege că toate astea (mai mult aparențiale decât substanțiale) au ca scop câștigarea alegerilor din 27 septembrie, ultima repetiție (și prima în vremuri pandemice) de dinaintea alegerilor parlamentare, despre care nimeni în clipa de față nu știe când vor avea loc.
Oricum, pentru iohanniano-orbanienii maramureșeni nu pare să conteze decât câștigarea cu orice preț a acestui scrutin, motiv pentru care ne-au făcut cunoscut cu multe luni în urmă că părerea cetățenilor contează (cât o ceapă degerată), iar mai nou că vor neaparat să pună Maramureșul pe roate (a se citi pe roatele împiedicate de ambiția și neînzestrarea lor).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News