Consecințele dementului demers, cu simianul la Cotroceni și ortacii lui la butoanele unui guvern minoritar și habarnist (păi ce naiba poate să facă o cârmuire fără bani europeni și investitori de gabarit?), s-au vădit îndată după primul tur, când – din pricina necalificatului fost ultraș, care s-a clasat pe primul loc cu un ilogic scor (bag seama că la fel stăteau lucrurile dacă, în locul lui, pe buletinul de vot era un măturoi) – leul brusc s-a devalorizat, iar investitorii au căzut serios pe gânduri până după turul doi: ori câștigă direcția europeană, reprezentată de N. Dan, și atunci toate cele (leul, granturile, investițiile ș.a.m.d.) reintră în matca lor firească, ori câștigă antieuropenii auriști și potiști, plus cozile de topor din alte formațiuni (ciolănari de teapa lui Paul Stănescu sau Victor Ponta, dacă vor acceptați de primii), și atunci milioane de poporeni vor fi obligați să strângă cureaua mai ceva ca în perioada de vârf a inflației din anii ̓ 90.

După eforturile depuse întru aderarea la structurile euro-atlantice (mai întâi în NATO, pe urmă în Uniunea Europeană) și după cele peste 100 miliarde euro primite de la Bruxelles din 2007 (anul aderării) până în prezent, plus alte zeci de miliarde încasate de fermieri, diverși întreprinzători și multe primării istețe (ia uitați-vă cum arată Oradea, Cluj, Arad, Timișoara, comuna Ciugud și alte localități cu banii europeni!), eu spun că România nu trebuia să ajungă pe muchia de cuțit a lui „A fi sau a nu fi european” în preajma turului doi al prezidențialelor.

Paradoxal este faptul că, în primul tur, o bună parte dintre românii care s-au stabilit și/sau lucrează în țările occidentale (Italia, Spania, Franța, Marea Britanie, Germania ș.a.) l-au votat pe antioccidentalul și haoticul Simion (azi una, mâine alta, cu minciuni, păcăleli, contraziceri, retractări și penibile plieri pe situația de moment, doar-doar va fi înscăunat la Cotroceni, ca pe urmă să-și poată face mendrele). Dacă diasporenii au votat în acest mod doar pentru a-i mătrăși pe Marcel Ciolacu și coaliția guvernamentală, atunci este în regulă: Ciolacu și-a dat demisia, coaliția și-a dat duhul. Deci, alegătorii revoltați s-au răzbunat și și-au atins scopul. Dar dacă românii în general, diasporenii în special, nu vor înțelege că la al doilea tur se votează viitoarea direcție a României prin cei doi finaliști, ci vor vota din nou aventurismul auristo-potist (cică totala resetare politico-ideologică a României), în acest caz concluzia se impune de la sine: Refuză să gândească, drept urmare nu vor binele țării, căci prin votul lor inerțial-ochlocratic pun bazele instabilității politice, ba chiar ale haosului (vezi declarațiile cu impunerea unui guvern minoritar, urmată de forțarea alegerilor anticipate după căderea acestuia), precum și ale sărăciei generalizate.

Mă întreb cum este cu putință ca atâția diasporeni, unii cu ifose de oameni realizați pe alte meleaguri, să nu-și dea seama că, dacă nu eram în Uniunea Europeană, ei nu ajungeau în străinătate (sau, mă rog, aveau posibilitatea să plece mult mai puțini), iar acuma nu votau resetarea în dauna celor rămași acasă, pe mulți dintre aceștia derutându-i cu mesajele și informațiile lor suveranisto-autarhiste?...

Vorbind în aceste zile tensionate cu mulți compatrioți și explicându-le grozăvia votului izolaționist, via Simion, unii dintre ei m-au întrebat cum rămâne cu datoria externă de circa 200 miliarde euro. Le-am spus că datoria o vom plăti în timp mult mai ușor dacă rămânem în interiorul Uniunii Europene, decât în varianta simienilor cu ieșirea din ea și trecerea la naționalizare.


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News