Dacian Cioloş s-a născut la Zalău, în 1969. A fost ministru al agriculturii, în Guvernul Tăriceanu. Din februarie 2010 ocupă funcţia de comisar european pe agricultură, la nominalizarea preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso. În luna martie a anului trecut, la Biblioteca Naţională din Bucureşti s-a desfăşurat o întâlnire a comisarului Dacian Cioloş cu reprezentanţii presei locale din România. Cu acest prilej, Dacian Cioloş a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor corespondentului cotidianului Glasul Maramureşului, Adina Pop.

„Trebuie să existe voinţă locală”

Reporter: Maramureşul este o regiune cunoscută, la nivel naţional şi european, pentru modul în care a conservat cultura materială (gospodăriile tradiţionale, bisericile de lemn etc.) şi imaterială (limba, obiceiurile, tradiţiile, folclorul). În prezent, se constată un proces accelerat de degradare a acestei culturi tradiţionale, proces favorizat, paradoxal, tocmai de valorile europene: libertatea de circulaţie, cunoaşterea mai multor limbi străine, standard de viaţă ridicat etc. Pe de altă parte, Comisia Europeană nu-şi doreşte atrofierea acestor insule tradiţionaliste. Ce măsuri de recuperare şi conservare se impun în acest caz?

Dacian Cioloş: Pentru mine, personal, tradiţia face parte din valorile europene. Tradiţia, menţinerea tradiţiei nu ar trebui să fie în contradicţie cu valorile europene: libera circulaţie, dreptul de a munci în altă parte, migraţia, creşterea nivelului de trai care poate să afecteze fundamentul unor tradiţii. Dar sunt deja exemple în UE care arată că modernismul sau modernizarea vieţii la sat e compatibilă şi cu menţinerea şi punerea în valoare a tradiţiilor. Însă trebuie să existe voinţă locală, aceasta mi se pare lucrul cel mai important. Şi în Maramureş, atât în ceea ce priveşte valorificarea tradiţiilor populare prin turism, valorificarea tradiţiilor culinare prin industria alimentară sau prin modul în care se face agricultura, prin menţinerea ca viabile, din punct de vedere economic, a gospodăriilor agricole sau a fermelor, aşa cum ele se vor structura, pot să conducă, şi în Maramureş, la menţinerea tradiţiilor. Avem la nivel european inclusiv instrumente financiare pentru acest lucru prin programul de dezvoltare rurală. Pentru prima dată, avem clar măsuri care vizează punerea în valoare a tradiţiilor, a produselor locale, a arhitecturii locale, avem instrumente de punere în valoare a calităţii tradiţionale a produselor alimentare, prin indicaţiile geografice, denumirile de origine, prin produsele tradiţionale. Şi sper ca Guvernul României, autorităţile locale să folosească aceste instrumente pentru a putea păstra tradiţiile. Pe de altă parte, nici nu putem să impunem localnicilor să-şi menţină un anumit nivel de trai, un anumit nivel de viaţă doar pentru că asta face parte din tradiţie. Modernitatea, investiţiile sunt un lucru normal, dar şi acestea pot fi făcute în aşa fel, încât tradiţiile să fie respectate, şi aici e nevoie de intervenţia autorităţilor.

„Nu aş accepta să se impună o limbă europeană”

Reporter: Există o politică, pe termen lung, a UE, de a proceda la o oarecare uniformizare pe mai multe paliere (lingvistic, legislativ, cultural, militar) a statelor europene? Altfel spus, există un proiect, pentru ca, la un moment dat, UE să aibă o singură limbă, o singură Constituţie, o singură forţă de intervenţie armată etc?

Dacian Cioloş: Dacă vorbim de o forţă militară, da, este un subiect în discuţie. Chiar există deja Înaltul Reprezentant pentru Relaţii Externe, are responsabilităţi şi în domeniul acesta al acţiunii militare externe, eventuale a UE, dar nu există încă o forţă militară europeană ca atare, o armată europeană. Este un subiect care e în discuţie de mai mulţi ani, dar acesta presupune un transfer de suveranitate asupra acestor aspecte militare, din partea statelor membre la nivel european, care se poate face treptat sau total. Deci, sunt aspecte politice care trebuie discutate, nu există încă o decizie. O Constituţie europeană... Tratatul e un fel de Constituţie Europeană, fără să aibă toate elementele unei constituţii. Şi aici există discuţii despre aceste lucruri, dar fără să se fi luat încă o decizie, pentru că şi aici trebuie o decizie, şi la nivelul Parlamentului, şi la nivelul statelor membre. Iar limba e altceva. Nu văd cum s-ar putea impune o limbă europeană, adică cine să îmi interzică mie, ca român, să vorbesc limba română în UE. Eu, unul, nu aş accepta acest lucru. E altceva, există limbi de lucru. În interiorul CE, de exemplu, sunt trei limbi de lucru, dar în Parlamentul European fiecare europarlamentar poate să vorbească şi vorbeşte limba lui. Altfel ar fi o limitare. Deci, orice limbă s-ar alege, dacă ar fi una din limbile europene, ar însemna că unii cetăţeni ar fi mai favorizaţi decât alţii. Şi, din punctul acesta de vedere, eu, personal, văd dificil cum s-ar putea ajunge acolo. Dar nu cred că viitorul UE stă în uniformizare, pentru că uniformizare înseamnă simplificare, limitare şi reducere; reducere a unor drepturi: dreptul la cultură, la tradiţie. Mie, dimpotrivă, acestea mi se par nişte valori, şi cred că aceasta este o valoare adăugată a UE faţă de alte uniuni care există în lume, faptul că am încercat şi construim această uniune păstrând valorile membrilor uniunii respective.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News