Nimic din ce știam că-i parte
dintr-un întreg desăvârșit,
nu este și n-o să mai fie
cum Tatăl totul l-a gândit,

ca armonie și răsfăț
pentru un viu de El făcut
și dăruit cu însușiri
după al speciei statut:

Nu-i vremea cum a fost cândva,
mai înainte de-ntinare
(cu anotimpuri neostile
în „granițele” lor solare),

și nu-i nici omul cum era
în epoca premașinistă –
ființă simplă, înfrățită
cu o natură pacifistă.

În goana după efemer
(putere, bani, faimă, plăcere),
omul modern devine fiară
să aibă-un trai ce-n fond e fiere.

Nici nu-i posibil altminteri,
când el își sparge-al său cămin –
planeta tot mai poluată
și viața celor mulți un chin!

Fiind politica o plagă
și educația la fel,
nu-i de mirare că cei mici
în viață n-au înaltul țel,

pe care bunii și străbunii
l-au urmărit la vremea lor:
Nu doar să fie schimbul vrednic
pentru familii, țară și popor,

dar și să soarbă frumusețea
tradițiilor seculare
prin jocuri potrivite vârstei
și-atâtea perle populare.

De pildă, dacă altădată
copiii savurau din plin
deliciul iernilor bogate
în nea și zbenguit deplin,

fapt dătător de sănătate
și sprinteneală în gândire,
azi tineretul e blazat
și nul aproape în simțire

(nici urmă de patriotism
sau jertfă pentr-un ideal),
căci spre mașini și trai ușor
se-ndreaptă țelul său banal.

Neînțelept, însă abil
la voiajat pe internet,
de școală are trebuință
doar pentru-acel jenant sinet

(licență sau chiar doctorat),
cu care-apoi – cum moda este –
ori fi-va bugetar cu ștaif,
ori ștab politic de poveste,

precum atâți postdecembriști,
descurcăreți și necinstiți,
ce sforile le trag cu zel
spre-al lor folos de fățăriți.

Așa se face c-alde ăștia
au o gândire răhățoasă –
se plâng că vremea s-a schimbat,
dar iarna-și țin copiii-n casă

să butoneze necurmat
pe telefoane sau tablete,
convinși că fac genii din ei
sau cel puțin niște vedete.

Apoi îi urcă în mașină
și ies cu toții la „plimbare”,
unde micuții stau cuminți
doar de-s pe net fără-ncetare.

Iar când se-ntâmplă să mai ningă
(desigur, nu ca altădată),
ei nu simt bucuria iernii
într-o gălăgioasă ceată,

ci stau cu ochii pironiți
pe monitoare și ecrane,
pentru că lumea virtuală
e vidul fără de șicane.

Pe urmă, ca divertisment,
părinții-i duc peste hotare,
unde zăpada e de soi
la trupul fin și la culoare...


Sighetu Marmației,
George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News