Imediat după 1990, europenii ne-au privit pe noi românii cu foarte multă simpatie și au încercat să ne ajute cu ce au putut. Occidentalii ne-au văzut ca o țară proaspăt scăpată de cea mai cruntă dictatură comunistă din estul europei și care trebuia ajutată.

Încă rămâne vie imaginea distribuirii vestitelor ajutoare pe care le-am primit din occident - aunci ne-am dat noi, românii, cu tifla-n cap: se înghesuiau toți oamenii la tot ce se distribuia gratuit: haine second hand, gumă de mestecat, orez, făină etc. După 25 de ani de la acest episod lucrurile nu s-au schimbat cu nimic: aceeași înghesuială la ajutoarele care se distribuie gratuit de la Uniunea Europeană la sediile Serviciului de ajutor social. Lumea se înghesuie și se ceartă pe făină, miere de albine și zahăr.

Occidentalii au deschis complet la începutul anului 1990 granițele pentru români. Aceasta doar pentru câteva luni până s-au lămurit de ce sunt în stare românii - episodul în care țiganii români mănâncă lebedele din parc în Austria cred că este și acum viu în mintea occidentalilor.

După un sfert de veac și o integrare forțată a României în UE, nimic nu s-a schimbat. România se bucură alături de Bulgaria de cea mai proastă imagine posibilă în întreaga Europă.

Săptămâna aceasta am fost pentru două zile la Paris și am rămas îngrozit de cât de prost sunt văzuți românii în Franța. După ce am ajuns de la aeroport la prima stație de metrou am cumpărat abonament valabil pentru o zi pentru toate mijloacele de transport (metrou, tren RER, tramvai etc.) de la un automat aflat în stație. Din start am fost abordat de un român într-o limbă engleză stâlcită care se oferea să mă ajute să cumpăr bilet. Mi-am dat seama că este român după culoarea tuciurie a pielii și a modului în care era îmbrăcat, ca ultimul manelist de pe la noi: „trenic”, „adidași” și geacă de fâș. După ce i-am replicat în română că nu am nevoie de niciun ajutor și i-am cerut să plece am fost înjurat în limba română timp de 1-2 minute.

După ce am luat abonamentul, m-am adresat la Biroul de informații pentru a cere o hartă și un pix pentru a scrie numele pe abonament, iar doamna de acolo a închis geamul și a zis că nu are pix și a plecat. Aceasta, după ce a văzut că vorbesc românește cu persoana cu care am mai fost.

La absolut toate obiectivele turistice din paris este plin de cerșetori români, nu toți fiind țigani, hoți de buzunare, escroci, jucători de alba-neagra. Este adevărat că în Paris este plin de africani - aceștia nu prea se ocupă cu furatul, ei vânzând tot felul de nimicuri. Românii în schimb nu vând nimic ci doar fură.

În fiecare stație de metrou și în trenuri este plin de conaționali de-ai noștri care cântă la vioară, la acordeon sau pur și simplu dansează cerșind. Îmi aduc aminte de un român mai tuciuriu care a pornit o boxă cu amplificare și a cântat ceva melodie hip-hop românească cu versuri schimbate: „nu voi ne-ați făcut pe noi / noi vă furăm pe voi” etc.

Aceasta este doar partea vizibilă a hoțiilor practicate pe scară largă de către români în Paris. Mai avem însă infractorii care se ocupă cu furturi de pe carduri bancare, furat din cutiile de parcare etc. Aici ne poate da mai multe detalii primarul municipiului Sighet, Ovidiu Nemeș, care, conform ziarului „Cațavencii”, acum câțiva ani cu asta s-a ocupat în Franța: spărgea cu patentul cutiile de parcare pentru a fura bani.

Să nu ne mirăm de imaginea de care ne bucurăm în Occident - o merităm pe deplin.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News