Nu ştiu cum cum privesc sighetenii aceste mӑreţe împliniri, dar, pe mine, mӑ lasӑ total indiferent. Unde-s lucrurile concrete rezultate din aceste semnӑri de acte oficiale? Unde-s schimburile economice, vizitele cetӑţenilor care nu fac parte din administraţia localӑ, unde-i comerţul cu aceste localitӑţi? În ce magazin din Sighet pot gӑsi pantofi fabricaţi -sӑ zicem – în Hust, cӑmӑşi din Colomeea, vin din Saint Hilaire de Riez, gumӑ de mestecat din Kiryat Yam, sau, în termeni mai generali, poate sigheteanul sӑ gӑseascӑ o marfӑ de la fraţii europeni sau din Orientul Mijlociu în Sighet şi numai în Sighet, sӑ crape de invidie ceilalţi locuitori ai planetei care n-au buletin de Sighet?
Desigur, cӑutӑm degeaba urmele înfrӑţirilor multiple... Pe Twining.org scrie care sunt cei 10 paşi de urmat pentru o înfrӑţire de succes. Citatul de pe acest site e mai lung, dar e mai degrabӑ pentru cei care ne tot înfrӑţesc şi noi nu ştim la ce e bunӑ chestia asta. Nu ştim şi nici nu simţim ceva mӑreţ în interiorul fiinţei noastre... Lungile citate şi scurtele mele comentarii(H.P.):

„Primul pas: Găsiţi partenerul
Ar trebui să aveţi un rând de întâlniri cu reprezentantul oraşului propus spre înfrăţire, pentru a vă asigura că fiecare are aceeaşi viziune asupra noii legături şi aceleaşi aspiraţii.”
-H.P. Pasul acesta sunt sigur cӑ s-a fӑcut.

„Al 2-lea pas: Implicarea cetăţenilor şi a întregii comunităţi
Nu există nici o înfrăţire, fără participarea activă a locuitorilor. Reprezentanţii aleşi şi funcţionarii publici pot fi adesea forţa din spatele proiectelor, dar acestea nu ar trebui sa fie singurele persoane implicate. Ar trebui să fie implicate şcoli, cluburi sportive, asociaţii de petrecere a timpului liber, membri ai organizaţiilor cetăţenilor, ai comunităţii locale şi ai altor asociaţii. În acelaşi timp, înfrăţirea trebuie să fie vizibilă pentru ca fiecare cetăţean să se simtă implicat. De exemplu, popularizarea înfrăţirii se poate face la intrarea în primăria oraşului iar în revista locală şi pe site-ul web se pot comunica ştiri despre înfrăţire. Este important să comunicaţi impactul şi beneficiile înfrăţirii publicului larg şi, în special, mass-mediei, pentru a crea o imagine corectă a înfrăţirii.”
-H.P. Revistӑ localӑ n-avem, iar despre site-ul web am scris. S-o fi actualizat?

„Al 3-lea pas: Includeţi o dimensiune europeană
Permiţând oamenilor să experimenteze viaţa de zi cu zi a altora, dezbătând şi discutând aspectele importante ale zilei şi descoperind cultura şi limba partenerilor, înfrăţirea ajută cetăţenii să înţeleagă că aceştia aparţin unei comunităţi de valori.”
-H.P. Adicӑ ei sӑ vinӑ pe la noi, noi sӑ mergem pe la ei. Întrebarea e: care „noi”?...

„Al 4-lea pas: Definirea obiectivelor comune
Ce vrem de la această înfrăţire? Aceasta ar trebui să fie prima întrebare, atunci când stabiliţi o legătură de înfrăţire. Dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră trebuie să definiţi obiective clare, precum şi tipurile de activităţi şi, acolo unde este posibil, să agreaţi pe această bază asupra datelor când este posibilă o evaluare a proiectului.”
-H.P. De la oricare înfrӑţire eu vreau sӑ vӑd ceva deosebit în oraşul nostru. Vreau sӑ am avantaje la cazare dacӑ vreau sӑ-mi petrec concediul pe la ei. Vreau sӑ vӑd obiective economice comune (fabrici, ateliere, comerţ).

„Al 5-lea pas: Creaţi o structură de sprijin”
-H.P. Preferabil rezistentӑ pe 4 ani...

„Al 6-lea pas: Lucrul cu şcolile şi tinerii
Schimburile de elevi şi studenţi sunt adesea unul dintre punctele cheie ale parteneriatului şi vă pot ajuta pentru a stimula interesul pentru învăţarea limbii ţării partenere. Aceste acţiuni au tendinţa de a implica o mare parte a locuitorilor, dat fiind că, prin natura lor, acestea implică de asemenea părinţii, profesorii şi personalul şcolii, asociaţii studenţeşti etc.”
-H.P. Nu ştiu de asemenea schimburi...

„Al 7-lea pas: Abordarea subiectelor majore de actualitate
Activităţile dezvoltate prin legături de înfrăţire pot ajuta cetăţenii să fie la curent cu informaţiile europene actuale; acest lucru este valabil mai ales pentru tineri. Subiectele abordate pot fi despre mediul înconjurător, viitorul Europei, drepturile omului, pace, incluziune socială ... sau chiar despre fotbal sau alte sporturi!”
-H.P. Dac-am merge pe la ei, sau dac-ar veni pe la noi, am avea ce discuta. Deocamdatӑ se practicӑ dialogul telepatic.

„Al 8-lea pas: Planificaţi o relaţie durabilă.”
-H.P. Faza actualӑ: vorbiţi singuri. Aşa, sigur nu veţi fi contrazişi, deci relaţia e durabilӑ!

„Al 9-lea pas: Priviţi în viitor şi construiţi baza pentru noile schimburi
O relaţie de înfrăţire poate crea un mediu ideal în care să se dezvolte noi tehnici de cooperare. Schimbul de experienţă, precum şi reflecţia comună pe teme specifice vă poate ajuta să găsiţi soluţii sau să aduceţi îmbunătăţiri.”
-H.P. Idem cu punctul 8.

„Al 10-lea pas: Dezvoltaţi un buget şi căutaţi finanţări
Nu în ultimul rând, căutaţi finanţări! Orice parteneriat trans-naţional presupune costuri, cu toate acestea evenimentele de parteneriat sunt planificate şi organizate cu grijă. Este util dacă autorităţile locale pot aloca un buget anual, chiar dacă nu este vorba de o sumă foarte mare, pentru a menţine continuitatea.”
-H.P. Luӑm banii de la asfaltӑri şi facem un buget pentru înfrӑţiri internaţionale. Dar sӑ nu vinӑ şi ei pe la noi. Mergem noi pe-acolo şi e suficient. De ce sӑ-şi deterioreze aparatele locomotorii înfrӑţiţii cu noi pe trotuarele noastre prea bine denivelate?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News