Spre marea mulțumire a liderilor PSD (ex. Gabriela Firea), Mihai Tudose n-a urmat exemplul rebelului Sorin Grindeanu. Da, căci și-a dat demisia de îndată ce partidul-stat i-a retras sprijinul politic (i se impută repetata încercare nesăbuită de a spăla rufele murdare ale cabinetului său în văzul lumii), fapt pentru care el, soldatul cuminte, ascultător și nu prea înzestrat într-ale subtilităților, a fost răsplătit cu un oscior de autoritate politică și de încredere mafioto-tovărășească, oscior numai bun de ros până la viitoarele alegeri șparlamentare, când – potrivit sondajelor de opinie – pesediștii, în pofida ticăloșiei și a nepriceperii de care dau dovadă, iar vor fi ce au mai fost, ba chiar mai mult. C-așa este într-o țară cu atroce democrație originală, unde hoțul neprins e om cinstit și numai bun pentru politică, bătăiosul agramat devine mare om de stat, iar numărul alegătorilor fără discernământ sporește neîncetat și ăștia decid jalnica soartă a întregii națiuni...
Dar Tudose, somat prin Dragnea de vrerea partidului, a făcut pasul înapoi taman în perioada când premierul japonez efectua o vizită cu scop precis în țara noastră – discuții și înțelegeri interguvernamentale care să deschidă calea pentru investițiile nipone. Și, cu toate că investițiile japoneze sunt apreciate pentru seriozitatea lor în toată lumea (mai puțin la noi, după cum se va vedea în continuare), iar România are nevoie ca de aer de așa ceva, îndeosebi acuma când nivelul lor pesedisto-aldist este realmente jenant (nici măcar a treia parte din sumele prevăzute pentru lefurile bugetarilor), totuși, înaltul oaspete din Țara Soarelui Răsare nu este primit nici de premierul demisionar (mă rog, ăsta era cătrănit pentru pierderea aparentei autorități) și nici de cel interimar, ci este sfătuit să viziteze Muzeul Satului, adică pur și simplu este trimis la plimbare. Că, de, problemele pesediste interne (pleacă ai noștri, vin ai noștri) aveau, ca de fiecare dată, prioritate în fața nevoilor economico-financiare prezente și viitoare ale României!
Acuma nu știu dacă delegația niponă s-a arătat interesată de trecutul românilor, atâta vreme cât pretinșii lor cârmuitori nu sunt preocupați nici de trecutul, nici de prezentul și nici de viitorul tuturor locuitorilor de pe aceste meleaguri, ci doar de binele lor porcesc și al clanurilor din care fac parte. Însă românii cu capul pe umeri pot fi siguri că delegația niponă a plecat cu un profund sentiment de dezgust față de pseudocârmuitorii noștri și cine știe când se va mai ivi o atare oportunitate pentru țară...
La fel de sigur se știe că Dragnea și cu ceilalți necalificați din alianța de două parale, nu-și mai văd capetele pătrate de mulțimea treburilor apărute odată cu constituirea noului guvern. Păi da, pentru că nu-i ușor să menții penalii, nepricepuții și falșii culți din precedentele două (așa ceva se cheamă strategie la politrucii dâmbovițeni), ba chiar, în dauna țării și nației, să mărești numărul acestora, astfel urmărind să împaci, pe spezele celor mulți, capra lichelelor de la centru cu varza canaliilor din teritoriu.
De parcă așa ceva ar fi strict de resortul politicului, nicidecum al premierului desemnat, care – potrivit unei elementare logici a democrației și constituției – are obligația ca în termen de câteva zile să-și alcătuiască echipa, membrii acesteia urmând să fie audiați în comisiile de specialitate ale Parlamentului și, funcție de răspunsurile primite la întrebările adresate, să fie confirmați sau respinși.
La noi, însă, toate merg anapoda și nimic nu mai are darul să surprindă pe nimeni cu ceea ce se întâmplă într-o țară ca România postdecembristă, unde separația puterilor este pură demagogie, premierul desemnat (fost europarlamentar) ne amuză cu engleza de Teleorman și ne înfioară cu vasta sa incultură (afirmă cu nătângă seninătate că Iranul și Pakistanul fac parte din Uniunea Europeană), iar noul cabinet se configurează mai mătăhălos ca celelalte două (28 de miniștri și patru vicepremieri) și urmează să coopteze câțiva ipochimeni mai cu moț decât cei înlăturați. De pildă, locul lui Liviu Pop de la Educație, faimos prin insurmontabilele sale dificultăți cu scrierea și rostirea corectă, va fi luat de Valentin Popa, suceveanul „rector pamblică”.
Și iată cum la comanda politicului se schimbă calul răpciugos pe măgarul ofticos, condiția verificată și, ca atare, garantată ca țara să meargă din rău în mai rău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News