În ultimul sfert de veac, anii democraţiei originale pusă pe picioare de Ilici şi-ai săi fârtaţi (floarea bolşevismului edulcorat), românii răbdători şi cu bun simţ au fost atât de mult minţiţi şi amăgiţi de politruci, încât – deşi nu sunt consumator de alcool – m-am decis ca, dacă până la alegerile din 2016 nu au loc schimbări majore de conţinut în politrucianismul dâmboviţean, în loc să stric din nou orzul pe gâşte, taman în ziua votului voi alege...compania unor înrăiţi consumatori de votcă.
Da, că decât la balul-circ unde se mimează democraţia, mai bine la scandalul verbal unde aceasta este făcută praf...
Dar nu, n-am de gând să fac această spectaculoasă schimbare de macaz pe furiş şi de unul singur, ci – uzând, până la proba contrarie, de întreaga libertate aparentă a cuvântului şi scrisului la care ne-a condamnat postdecembrismul – mă voi strădui să-i conving pe cât mai mulţi dintre concetăţenii mei din ţară şi străinătate că a sosit vremea să-i dăm peste bot acestei făcături printr-o dârză şi responsabilă opoziţie, pe care de pe-acuma putem s-o numim Grevă electorală, cam la fel cum nemuritorul Don Quijote şi-a botezat doamna inimii şi mârţoaga mai înainte de-a îmbrăca armura de cavaler rătăcitor.
După care, dacă nici atunci lucrurile nu dau semne de îndreptare în bine, se poate trece la cea de-a doua formă de megaprotest – Greva fiscală! Căci la ce bun să mai plăteşti atâtea taxe şi impozite (în România, ţara cu cel mai mic venit pe cap de locuitor, sunt cele mai diversificate şi, cumulat, cele mai consistente angarale din întreaga Uniune Europeană!), când e vizibil pentru orice om cu scaun la cap că din anemicul buget (ultimul mohican al umbrei suveranităţii şi independenţei României), se înfruptă cu neruşinare toţi neisprăviţii care au avut bafta să-i păcălească pe alegători şi acuma se văd cu sacii în căruţa hâită a puterii.
Iată mai jos lista cu cele mai importante, urgente şi îndreptăţite revendicări, de a căror înfăptuire depinde, cum spuneam mai sus, prezenţa mea şi a altora la votul din 2016:
1. Schimbarea actualei Constituţii prin referendum, pe de o parte prin clara definire a formei de guvernământ din România (republică parlamentară, republică prezidenţială sau – de ce nu? – monarhie constituţională), pe de altă parte prin restrângerea mătăhălosului şi greoiului Parlament de-acuma la o singură cameră şi, desigur, prin reducerea numărului şparlamentarilor la cel mult 200 (trei pentru judeţele mici, patru pentru cele medii, cinci pentru judeţele mari şi circa 20 pentru Bucureşti).
2. Schimbarea Codului Penal, în el fiind explicit prevăzută punerea de sechestru pe averile dobândite pe căi nelegiuite, precum şi decăderea din drepturi civile pentru o perioadă de minimum 10 ani a tuturor marilor mahări care sunt prinşi că au călcat pe bec.
3. Alegerea celor mai înalţi magistraţi ai ţării (judecătorii de la Curtea Constituţională şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) pe buletine de vot. De-abia din acest moment şi în acest chip justiţia românească va şti ce înseamnă adevărata independenţă.
4. Schimbarea din temelii a mafiei ce-şi spune clasă politică, astfel ca pe viitoarele buletine de vot să apară nume de oameni necompromişi şi apreciaţi pentru cinstea şi competenţa lor. Iar dacă omerta politrucianismului postdecembrist (încă) nu admite o atare prefacere radicală, atunci pe buletinele de vot să apară rubrica suplimentară ALŢII, ceea ce le-ar da posibilitatea atâtor cetăţeni responsabili ca, fără să-şi anuleze dreptul de a decide, să tragă un serios semnal de alarmă, sau chiar să forţeze repetarea alegerilor.
5. Introducerea votului electronic, tema de casă a actualului preşedinte.
În caz contrar, iar ne vom pricopsi cu aleşi de felul acelora care ne-au făcut şi continuă să ne facă atâtea zile fripte prin hiperimpertinenţa afişată în vorbe şi fapte:
a) Parlament doldora de penali şi guverne pline ochi de răufăcători, ce ba compar în faţa procurorilor, ba sunt în aşteptare (se ştie, de pildă, că generalul izmănar Gabriel Oprea, actualmente vicepremier, nu doar că, aidoma lui Ponta, a copiat hălci uriaşe în propria teză de doctorat, dar – înălţat de alţii aidoma lui la rangul de conducător de doctorate – i-a făcut la ţanc doftori cu ifose intelectuale pe încă vreo patru plagiatori).
b) Primar ajuns la răcoare pentru potlogării răsdovedite, acesta îşi depune din nou candidatura, câştigă alegerile (sic!) şi, cu cătuşele la mîini, este dus de mascaţi în ovaţiile fanilor să depună jurământul de credinţă (faţă de cine?) pentru următorul mandat.
c) Consilier judeţean în stare de ebrietate, care comite accident mortal pe trecere de pietoni, dar – sfidător şi ticăloşit până în măduva oaselor – nici vorbă să-şi pună cenuşă în cap pentru cele făptuite, ci la proces îndrăzneşte să pomenească de lucrătura politică a adversarilor!
d) Primi edili, precum faimosul (sic!) Ovidiu Gheorghe Nemeş, primariul încă în exerciţiu al municipiului Sighetu Marmaţiei, cel care strâns cu uşa de DNA, îmi face impresia că încearcă să se răzbune în felul lui pe tot mai numeroşii alegători revoltaţi de ceea ce i se pune în cârcă (afaceri dubioase şi averi fabuloase), acuma când a ajuns la ultima turnantă a mandatului (oare-l va duce până la capăt?) şi, după toate probabilităţile, la scăpătatul preafructuoasei sale cariere politice.
Aşa că, a făcut ce-a făcut şi cam tot oraşul arată ca după război. Sigur, nu asta-i hiba cea mare. Dimpotrivă, foarte bine că se lucrează pe rupte şi nu prea la recondiţionarea canalizării şi a aducţiunii de apă potabilă. Baiul este că se sapă ba ici-ba colo şi că multe străzi au ajuns la cuţite cu pietonii şi sunt aproape impracticabile pentru maşinişti. Ceea ce înseamnă că şi pe străzile muncipiului, vorba defunctului prezident, se aplică mult îndrăgita reţetă după care se conduce Direcţia Judeţeană a Drumurilor: drumul peste Gutin este închis în vederea reparaţiilor capitale, iar cel pe la Cavnic este un veritabil calvar în lucru – o sinistră îmbinare de bucăţi asfaltate, praguri pentru încercarea suspensiilor şi postate de şosea complet desfundate.
Domnilor primariu şi viceprimariu, de când n-aţi trecut, măcar din curiozitate, pe strada Muzeului, unde din octombrie 2014 se tot scobeşte, astupă şi cilindrează, ca gropile de-al dracului să fie mai făloase? Ce să mai spun de intersecţia spre Ciredi, unde din nou (pentru a câte oară?) se sapă pe rupte!...Şi iarăşi vor veni ploile şi noi ne vom bălăci prin noroaie, şi iarăşi vor veni zăpezile, ca să astupe olecuţă din mizeria şi nepăsarea edilească.
N.B. - La ce naiba are nevoie Sighetul de viceprimar şi de 19 coşcogeamite consilieri (populaţia oraşului a scăzut cu vreo cinci mii din 1989 încoace), când fără el şi cu maximum şapte consilieri ar fi cu mult mai rentabil pe toate planurile?!...Atât din vremea când lucram la primărie, cât şi din discuţiile purtate cu foşti viceprimari, cunosc foarte bine poziţia ingrată a viceprimarului, îndeosebi atunci când apar tensiuni între el şi primar. Dar mai ştiu că el, aidoma consistentului surplus de consilieri (câţi ar mai rămâne fără indemnizaţii?), are capacitatea de-a fi fără însuşiri, adică de-a întruchipa pe autenticul aflător în treabă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News