Cinste inițiatorului, dar eu spun că trebuie curaj nu glumă să vorbești de funie în casa spânzuratului, să bați toaca (democrației neoriginale) la urechea surdului și apoi să convingi majoritatea aleșilor nepenali (dar repede, până ce aceștia nu se dau pe brazda ticăloșiei) că-n țară lucrurile vor intra pe făgașul normalității de-abia după ce ei vor consimți să-și taie de sub picioare craca imunității.

Păi cum să admită nucleul greu de păcate al viitorului șparlament (Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Ecaterina Andronescu, Victor Ponta etc.) să-și bată cuie în tălpi, când ei și cei asemeni lor știu prea bine că uriașa forță a mafiotismului rezidă taman în cârdășiile transpartinice?!

Adică, te ajut eu când vei fi la ananghie, dar la fel trebuie să procedezi și tu când voi ajunge eu în corzi. Că doar nu de florile mărului există codul de onoare (sic!) al dezonoraților - tâlhari cu ștaif, trădători de neam și țară, găinari, într-un cuvânt nelegiuiții. Vorba ceea: O mână spală pe alta și amândouă spală obrazul de toval al netrebnicului...

Sigur c-ar fi tentant să accepți o atare provocare, făcând dovada că prin renunțare la imunitate (totuși, numai un prost renunță de bunăvoie la o asemenea mană cerească) nu te temi de rigoarea legilor, până acuma doar în teorie egale pentru toți. Însă găselnițele astea sunt aur curat pentru campania electorală și pentru presă. Da, căci realitatea demonstrează nu numai că egalitatea, libertatea și fraternitatea sunt simple concepte (natura este plină ochi de cruzime, ură și nedreptate), dar și că menținerea la butoanele puterii se datorează în primul rând imunității: Nefiind de acord cu ridicarea ei în cazul confraților care au călcat pe bec (cum poți să stai cuminte în banca ta când campania te costă o grămadă de parale?!), aleșii se apără pe ei înșiși, astfel reușind să-și ducă mizerabilul mandat până la capăt, ba chiar să-și creeze rampa de lansare spre unul nou. Este mai mult decât evident că garanția lucrului temeinic făcut (punerea Romîniei pe butuci în cazul aleșilor în general, al șparlamentarilor în special), decurge cu necesitate din continuitate și înțelegeri transpartinice (fatala lege a naturii lichelismului sau a talionului de-a-ndoaselea).

Indiscutabil că toți acești trecuți prin ciur și prin dârmon doresc nepărtinirea și egalitatea tâlhăreasco-tovărășească. Dar, vorba poetului, nu pentru cățeii rătăciți în politică. De unde concluzia neliniștitoare: Fiind alegerile generale o afacere a partidelor mai mult sau mai puțin corupte, nou-vechiul șparlament nu poate să însemne pentru cetățean decât aceeași Mărie, dar cu altă pălărie.

Sighetu Marmației,
George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News