Economistul Gheorghe BLEDEA își încheie oferta electorală cu un obiectiv de zile mari (și bune), care ilustrează cu vârf și îndesat că alinarea suferințelor celor mulți din această țară în general, din Maramureș în special, constituie singura și adevărata lui politică: „Demersuri privind modificarea Codului penal pentru confiscarea în întregime a averilor dobândite pe căi ilicite. Banii astfel obținuți să fie direcționați către construcția și modernizarea spitalelor la standarde europene, a școlilor, infrastructurii etc.”.
Fac precizarea că dezastrul din România postdecembristă este rezultatul acțiunii necurmate a unui cuplu de forțe malefice: incompetența și jaful sistematic. Incompetența nu numai că n-a fost sancționată în cei 27 de ani (a plătit cineva pentru punerea pe butuci a întregii economii naționale?), dar chiar a fost încurajată și generalizată de către manevranții politicii dâmbovițene. Da, căci este știut că se pescuiește cu mai mult folos în apele tulburi. Și astfel s-a ajuns în mod premeditat-programat, prin întovărășirea dintre tâlharii interni și externi, la poligenocid: economic, social, moral, cultural și identitar. Cu alte cuvinte, un prăpăd mai ceva ca în urma unui război...
Nu știu dacă mărimea acestui dezastru va putea fi calculată vreodată. Păi cine, mă rog, poate să calculeze pierderile rezultate în zeci de ani din nemunca milioanelor de români în fabrici falimentate și apoi vândute la fier vechi, din lăsarea în paragină a aproape întregului teren arabil al țării, din închiderea minelor pe considerentul că ar fi nerentabile, deși în câteva dintre ele se găsește aur în stare nativă, din măcelărirea pădurilor, precum și din lichidarea flotei noastre maritime, cu toate că transportul pe apă este mai ieftin ca cel auto?!
Dar știu că prin modificarea Codului penal în vederea confiscării tuturor averilor nelegiuite, România ar avea posibilitatea să-și plătească de îndată datoria externă și să-și rezolve stringentele probleme cu sănătatea, educația și infrastructura, ba chiar i-ar rămâne bani pentru demararea producției interne în sensul arătat într-o detaliere anterioară.
Dacă românul zilelor noastre n-ar fi atât de înclinat spre ciocoizare, iar ciocoii n-ar fi atât de ticăloșiți din pricina lăcomiei, atunci – pe lângă confiscare – s-ar putea lua în calcul și varianta cedării unei părți din avere în folosul nevoiașilor. Cam așa cum au procedat înaintașii noștri pentru înfăptuirea reformei agrare începută în 1918 și încheiată în 1922, fenomen social despre care Neagu Djuvara scrie următoarele în cartea O scurtă istorie a românilor (Editura Humanitas, 1999): „O revoluție de împărțire a pământului în mod pașnic, cum am făcut-o noi într-un parlament în care aproape toți cei care au votat această lege erau proprietari de pământ, este un lucru unic în istorie”!
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
(Advertorial publicat la comanda candidatului independent Bledea Gheorghe, cod AEP 14160049, mandatar financiar coordonator pe Dl. Tamas Ioan Viorel)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News