Pierderile omenești ale acestui interval sunt, cred, cele mai intolerabile consecințe. Statisticile arată că, în acești doi ani, cel puțin 200.000 de militari au fost uciși sau răniți grav. Dintre aceștia, peste 42.000 de soldați au murit în acțiune. În tabăra Rusiei, paguba de vieți omenești e și mai mare. 300.000 de soldați și-au pierdut viața ori, în urma rănilor grave, au fost scoși definitiv din luptă.
În paralel, oameni simpli, din varii colțuri ale țării vecine, au fost nevoiți să-și lase în urmă casele, familiile, locurile de muncă. Au renunțat la viața cotidiană pentru a-și salva viața propriu-zisă. Milioane de femei, copii și bătrâni au trecut de atunci granițele țării generând pe continentul european un exod fără precedent de la al Doilea Război Mondial încoace.
Mulți dintre cei care au fugit din calea războiului au ajuns în Maramureș unde s-au așezat cu speranța unui nou parcurs. Intervenția autorităților și a organizațiilor neguvernamentale a demonstrat o solidaritate vitală, fără margini.
Însă, cei mai mulți dintre ucraineni n-au avut posibilitatea, șansa de a pleca din calea războiului, iar acești oameni, cu tot riscul intervenției, au nevoie și ei de ajutor, implicare și, îndeosebi, speranță.
Încă din prima zi de război m-am alăturat fluxului de solidaritate generat la granița cu Ucraina. De atunci, alături de colegi din USR, am trecut frontiera de câteva ori pentru a veni în sprijinul ucrainenilor care aveau nevoie de cele mai elementare lucruri pentru a-și continua existența în mijlocul unei astfel de tragedii: alimente, echipamente, generatoare de curent. Au fost împrejurări în care ne-am avântat singuri pe drumurile de Ucraina, alături de colegul meu Radu Trufan. Recunoștința ucrainenilor a fost semnalul că astfel de gesturi sunt absolut necesare în aceste situații-limită.
În tot acest timp de la declanșarea războiului, am susținut sprijinul pentru țara vecină și din calitatea mea de parlamentar, unde sunt agrenat în Grupul de prietenie cu Ucraina. Am extrapolat asistența pentru Ucraina prin intermedierea vizitei undei delegații de europarlamentari italieni în Ucraina și prin câteva întâlniri cu autorități din Ucraina. Mai mult, ca expresie a solidarității internaționale, pentru o mai bună monitorizare, am demarat și procedurile pentru deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei, în zona Poienile de Sub Munte (Șebene).
Acest război e unul pe care l-am dori șters din memoria noastră colectivă și a istoriei. Dar e aici, în preajma noastră, de doi ani deja și, fără să ne întristăm, ar mai putea dura multă vreme. La bilanțul celor doi ani, în măsura în care este posibil, sprijinul pentru Ucraina, atât umanitar, cât și moral, solidaritatea atât de specifică nouă, românilor, sunt noțiuni cruciale pe care trebuie să le permanentizăm pe durata acestui conflict.
(Majoritatea pozelor sunt din primăvara anului 2022, din primele luni de război)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News