După regionalizare, Clujul va lua cea mai mare parte a banilor şi îi va aloca pe acelaşi sistem pe care acum alocă Bucureştiul banii. Eu sunt convins că se vor găsi zone foarte importante spre care vor curge banii maramureşenilor şi sighetenilor, cum ar fi centre economice de prim rang, precum: Apahida, Bonţida sau de ce nu chiar Boju (pentru cei care nu aţi auzit de aceste centre, vă anunţ că vorbim de mari comune din zona Clujului, cu câteva sute de locuitori fiecare). Că doar nu o fi nebun Clujul să dea banii la Sighet, care se află la peste 200 de kilometri distanţă, când îi poate aloca în apropiere.
Sighetu Marmaţiei a fost, o lungă perioadă în istoria lui, un mare centru economic, politic, social şi cultural. În toate aceste domenii, Sighetul a prosperat. A fost principala zonă economică a regiunii, un centru cultural extraordinar, în care în anii ’20 se asculta chiar şi muzică jazz prin localuri. Sighetul găzduia şi principalele instituţii care ţineau de administrarea întregii regiuni.
Începând cu cel de-al doilea război mondial, Sighetul şi-a pierdut din grandoare, odată cu deportarea masivă a evreilor spre lagărele de exterminare de către regimul hortist. După război, comuniştii nou-instalaţi au reuşit să pună capac pe tot ce a însemnat şansele de prosperitate şi dezvoltare pentru Sighet. Punându-se accentul exclusiv pe industrie, totul s-a mutat la Baia Mare. Astfel, dintr-un mic orăşel nu foarte important, Baia Mare a devenit noul centru de gravitaţie a regiunii: oraşul a crescut atât pe plan economic, ca populaţie, cât şi pe plan social, politic şi cultural. Sighetul a fost lăsat în paragină şi, încet, încet a devenit doar un mic oraş de provincie, cu o istorie bogată şi cu imaginea a ceea ce a fost cândva, odată.
Imediat după căderea comunismului în decembrie 1989, s-a lansat ideea creării unui nou judeţ Maramureş, mai mic şi cu reşedinţa la Sighet. Aceasta a fost probabil unica şansă pentru Sighet, dar şi pentru regiunea Maramureşului istoric, de a se dezvolta şi de a avea un viitor propriu şi neatârnat de nimeni. Bineînţeles, ideea a fost ucisă din faşă de către conducătorii judeţului, care, în linii mari, erau aceeaşi de dinainte de 1989.
Astăzi deputatul şi totodată preşedintele Camerei deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, aflat în vizită la Sighet, a declarat că autorităţile din Maramureş trebuie să accepte ideea de a fi conduse de la Cluj. Dânsul făcea referire la iminenta desfiinţare a judeţelor (deşi oficial nu se recunoaşte acest lucru) şi încorporarea acestora în Regiuni. Culmea este că membri marcanţi ai USL, pe la începutul anului 2012, au atacat vehement ideea regionalizării României, propusă pe atunci de guvernul PDL. Astăzi, asistăm la implementarea aceleaşi idei de regionalizare, rămasă aproximativ în aceeaşi formă propusă de PDL.
Alipirea judeţului Maramureş la regiunea Cluj, cu reşedinţa la Cluj-Napoca, va însemna pentru Sighet o moarte lentă, dar certă, din toate punctele de vedere, în special o moarte economică. În prezent cei mai mulţi bani pe care locuitorii Maramureşului îi plătesc sub formă de taxe şi impozite iau drumul Bucureştiului, care îi împarte după cum crede de cuviinţă. De obicei Maramureşul nu primeşte mai nimic, iar Sighetul, în speţă, absolut nimic. Este elocvent în acest sens faptul că pentru reabilitarea drumurilor naţionale din zona Maramureşului istoric, reabilitare demarată în primăvara anului 2012, nu s-a alocat nici măcar un leu pentru anul în curs.
După regionalizare, Clujul va lua cea mai mare parte a banilor şi îi va aloca pe acelaşi sistem pe care acum alocă Bucureştiul banii. Eu sunt convins că se vor găsi zone foarte importante spre care vor curge banii maramureşenilor şi sighetenilor, cum ar fi centre economice de prim rang, precum: Apahida, Bonţida sau de ce nu chiar Boju (pentru cei care nu aţi auzit de aceste centre, vă anunţ că vorbim de mari comune din zona Clujului, cu câteva sute de locuitori fiecare). Că doar nu o fi nebun Clujul să dea banii la Sighet, care se află la peste 200 de kilometri distanţă, când îi poate aloca în apropiere.
În plus mai putem adăuga şi inconvenentul deplasării până la Cluj pentru a rezolva diverse probleme. Acum, în Sighet nu se poate rezolva mai nimic, iar pentru orice trebuie să mergi la Baia Mare. Nici după regionalizare în Sighet nu vei putea rozolva mai nimic. Oare cum va fi atunci când, pentru te miri ce, va trebui să baţi drumul până la Cluj. Şi, la cum funcţionează birocraţia în România, ştim cu toţii că nu poţi rezolva nimic într-o singură zi iar sigheteanul va trebui să repete aceste drumuri spre Cluj la infinit? Vorba cântecului: Lung îi drumul Clujului... atunci într-adevăr vom afla cât este de lung.
Eu sunt convins că domnul Zgonea este conştient de aceste lucruri, nu degeaba a încheiat acest subiect la conferinţa de presă cu următoarele cuvinte: „Am speranţa că cei de la Cluj vor vedea această zonă cu respect şi apreciere şi vor inţelege că investiţia în infrastructura din Maramureş este importantă”.
Romania, country of Fish!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News