Cu toate păcatele sale (informația lesne obținută a ajuns să-i dea cu tifla culturii temeinice, care se dobândește doar cu neprețuitul ajutor al cărților referențiale!), uneori internetul se dovedește util chiar și pentru adversarii înverșunați ai informatismului și, desigur, a modernei mitologii, generată de „indispensabilele” sale scule inteligente: calculatoare, televizoare, telefoane și tablete ultraperformante, care în mod inevitabil duc la lenea minții (potrivit unui sondaj recent, în ultimii zece ani peste 70% dintre români n-au citit nici măcar o carte), ba chiar se constituie în veritabil drog, așa numitul „drog electronic”, cu consecințe devastatoare pentru sănătatea fizică și mentală a utilizatorului împătimit, adică foarte puțin sau deloc chibzuit.
În ce mă privește, fac parte din restrânsa „familie” a pământenilor, care încă izbutesc să pună „botniță” agresiunii și nefastei influențe exercitată (inclusiv prin undele emise) de diversificata aparatură modernă: n-am televizor și cuptor cu microunde, ci doar un laptop și un biet telefon cu taste, la al căror ajutor recurg cu maximă precauție și parcimonie în ceea ce privește durata de întrebuințare.
Cum spuneam mai sus, sculele informatice pe care le dețin se dovedesc nu numai extrem de eficiente în menținerea legăturilor cu exteriorul tot mai tenebros (convorbiri, recepționarea unor mesaje și știri, tehnoredactarea și difuzarea/postarea textelor scrise), dar îmi permit să cunosc, atâta cât se poate în acest mod, remarcabili români (din țară și din străinătate) într-ale științei, culturii și jurnalismului: George Roca, Iulian Patca, Gheorghe Văduva, Nicolae Grigorie-Lăcrița, Cezar Adonis Mihalache, Doina Drăguț, Nicolae Vasile, Emil Stanciu, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Iluț, Ion Mariș și alții, cu unii dintre ei ajungând, mulțumită telefonului, la un acceptabil nivel de cunoaștere moral-spirituală și intelectuală.
Indiscutabil că redutabilul finanțist Radu Vasile POP, cu care recent am intrat în legătură (telefonic și internautic) prin intermediul generosului și inepuizabilului N. Grigorie-Lăcrița, face parte din sfera de cunoștințe pentru inima și mintea mea. Da, căci din discuția purtată cu domnia-sa în urmă cu câteva zile, am aflat că s-a născut într-un sat situat în apropiere de Beclean și că, deși a avut o copilărie plină de nevoi și osteneli, totuși se întoarce des (de fiecare dată cu multă dragoste) la casa părintească și la bătrâna lui măicuță, astfel confirmând afirmația blagiană că veșnicia (și România, adaug eu) s-au născut la sat, pe linia succesiunii generico-progresive țărână→țarină→țăran→țară.
Sau, mă rog, potrivit celebrei și justei afirmații a mărturisitorului Petre Țuțea că țara asta, situată la intersecția drumurilor și năravurilor dintre Răsărit și Apus, „se sprijină pe cioarecii țăranului român”...Asta înseamnă că, de cauți cu răbdare la originile și temelia tuturor familiilor de români neaoși de la noi (dincolo de, așa cum se spune, cele trei generații trebuincioase pentru ivirea intelectualului pursânge), sigur vei da peste cioarecii strămoșului autentic. Adică, precum ne spune gânditorul Nae Ionescu în articolul A fi „bun român”, text inclus în cartea Roza vânturilor (Editura Roza vânturilor, București, 1990), locuitorii de pe aceste meleaguri fiind împărțiți de el în două mari categorii: români („A fi român însemnează a avea o anumită plămadă, din care decurg cu necesitate absolută anumite atitudini și gesturi”) și buni români (de pildă, Bercu Solomon din Târgul Pașcanilor, „care muncește de dimineață până-n noapte”, „își plătește birurile”, „e respectuos cu legile țării”, ba chiar a fost în război, deci sigur e un bun român, dar cu toate astea la final autorul se întreabă și întreabă dacă unii ca el sunt și români)...
Apoi, interlocutorul meu mi-a spus la telefon că a terminat liceul din Beclean (aici a jucat fotbal, astfel ilustrând justețea mereu actualului dicton latin Mens sana in corpore sano) și Facultatea de Științe Economice din Cluj-Napoca. Toate ca toate, dar pentru ca portretul moral-intelectual și profesional (pe care intenționam să-l creionez) să fie cât mai fidel, nu m-am bazat numai pe cele auzite, ci l-am rugat pe favoritul conturilor și cifrelor să-mi trimită o scurtă biografie.
Și iată câteva pilduitoare repere din viața și activitatea acestui ilustru finanțist: a absolvit facultatea în anul 1991, dar nemulțumindu-se doar cu atât, între anii 2003-2004 urmează la Facultatea de Studii Europene din Cluj specializarea „Management performant”, iar în 2007 pe aceea de „Manager de proiect”, toată această nobilă străduință de-a ști cât mai mult și de-a se perfecționa necontenit în plan profesional, concretizându-se nu doar în titlu de doctor al facultății absolvite, ci și în multele calități dobândite de-a lungul timpului – expert contabil (1996), cenzor extern independent (1998), evaluator (1999), lichidator (2000), auditor financiar (2000), consultant fiscal (2008), membru IFA sau Asociația Internațională de Fiscalitate (2009); din 1992 lucrează la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, „la început la Beclean, iar din 1997 la Bistrița, fiind, pe rând, inspector, șef birou, șef serviciu, director adjunct sau șef administrație”; în calitate de cadru didactic asociat a susținut „cursuri pe teme de contabilitate și fiscalitate” la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, filiala bistrițeană, la filiala bistrițeană a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, precum și la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș; este autor sau coautor a „numeroase lucrări de referință în domeniul fiscalității”, autor sau coautor a 25 de cărți „cu tematică de fiscalitate și contabilitate” (Reglementările contabile conforme cu directivele europene, Metode de impozitare, Soluții la problemele fiscale, Dicționarul Codului fiscal etc.), activitate ce se continuă, îndeosebi prin fertila colaborare cu eminentul profesor N. Grigorie-Lăcrița; participă „la întâlnirile profesionale cu propuneri de îmbunătățire a legislației fiscale și a reglementărilor de aplicare a acesteia”, întîlniri la care este apreciat „pentru precizia, substanțialitatea și claritatea prezentărilor, cu un limbaj și o argumentație pe înțelesul tuturor, fără a face rabat de la criteriile științifice”.
La finalul prezentării ce mi-a trimis-o, domnul R. Vasile POP le spune celor interesați, în mod deosebit tinerilor, că secretul succesului „prin puterea minții sale” (la care eu aș adăuga credința, munca și dăruirea) se bazează pe crezul vieții sale, care crez a izvorât și continuă să izvorască din Biblie, din studiu („fiind și un foarte bun autodidact, ne asigură domnia-sa) și din viață.
Ca lucrurile să fie indubitabile la acest capitol, mult înzestratul finanțist chiar citează un foarte înțelept proverb solomonic (23/12): „Deschide-ți inima la învățătură și urechile la cuvintele științei”, care circa patru veacuri mai târziu, prin uluitorul sincronism de la acea vreme, a dat apă la moara subtilului Confucius: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”...
Și când te gândești că, aidoma domnului Radu Vasile POP, atâția oameni valoroși de pe întinsul României postdecembriste refuză să facă niscaiva politică, deși e lesne de dedus cam cât ar câștiga țara și nația cu ei la butoanele puterii centrale, județene, municipale, orășenești sau comunale! Peseme că – zic eu – în minoritate fiind, instinctiv ei urmează admirabilul sfat al Mântuitorului (transpus în absurda noastră realitate) din Matei 7/6: „Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă”.
George PETROVAI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News