Cu atât mai mult cu cât „greii” partidului, precum necușerul Marian Oprișan, doresc reafirmarea unității pesediste, serios avariată în perioada dragniană, prin concentrarea puterii politice și executive în aceeași mână, iar premierița Viorica i-a înștiințat/amenințat pe neprietenii de crez ideologic că-și va da demisia de va fi cumva împiedicată să guste din amarnica dulceață a funcției politice supreme de după interimat.

Ceea ce, firește, n-ar cădea prea bine niciunui pesedist, necum sforarilor de la vârf, taman acuma când – după căderea moțiunii de cenzură, adică după otrăvita victorie șparlamentară – parcă s-a mai atenuat nițel enormul eșec înregistrat la europarlamentare…

Unde mai pui faptul că nostima noastră premieriță comite mai puține gafe decât în atrocea perioadă dragniană (de exemplu, pârdalnicele ei gânduri se îndreaptă spre sex în loc de cex) și că PSD ține morțiș să-și refacă înșelătoarea imagine public într-ale democraței interne, prin acceptarea mai multor competitori formali în confruntări politice care, cum spuneam, deja și-au desemnat câștigătorii. De pildă, ce șanse de câștig are unul ca Șerban Nicolae, fostul șofer al interlopului exsenator Cătălin Voicu, dar mai ales Codrin Ștefănescu, în continuare omul lui Liviu Dragnea, acuma când Viorica Dăncilă a afirmat răspicat că, în calitate de președinte al partidului, n-ar putea să colaboreze cu un asemenea secretar general, căruia – de altminteri – i-a făcut vânt din funcție îndată după încheierea epocii dragniene?!...

Vasăzică, totul în pesede este de fațadă (mă rog, nu pot fi lesne date uitării monstruoasele congrese bolșevice) și, eventual, spre deliciul spălaților pe creier, care fie că participă efectiv în calitate de invitați, fie că se implică afectiv în calitate de anteniști.

Și când te gândești la cheltuielile ocazionate de-o atare megaaflare în treabă, nu poți să nu chibzuiești în felul următor:

1) Dacă tot se organizează la începutul anului 2020 ordinăria în care vor fi alese toate organele de conducere pesediste (președinte, președinte executiv, secretar general, vicepreședinți), ce sens a avut iuțirea (în plus, fără acordul întregului staff decident) acestei extraordinării, unde lucrurile vor fi făcute pe jumătate și doar pentru câteva luni? A, da, pentru că Viorica și ciracii ei sunt – chipurile - pe val după respingerea moțiunii și declarativa orientare proeuropeană, deci nu puteau rata momentul favorabil.

2) Întru desăvârșirea absurdului pesedisto-dăncilesc, peste numai câteva zile (sfârșitul lunii iulie sau poate începutul lunii august) va fi convocat straniul congres pentru desemnarea candidatului la prezidențiale. Ce importanță are că acesta, oricare va fi el (ah, ce desfătare pe români să candideze chiar Viorica!), are șanse minime să prindă turul doi și că, în această eventualitate, va fi realmente umilit de Klaus Iohannis?

3) Cu toate aceste grotești întruniri, se vor arunca pe apa sâmbetei zeci de milioane de lei, bani care, la o adică (a se citi „într-un stat condus de politicieni responsabili, nu de politruci aroganți”), ar putea fi economisiți, donați și întrebuințați pentru tratarea unor răni sociale.

N.B.:Nevrând să fie la acest capitol mai prejos ca pesediștii congresiști, Gheorghe Falcă a organizat tot acuma „congresul mâncăilor” (câteva mii din ăștia), cu care a sărbătorit pe rupte schimbarea statutului său social: din Primăria Aradului, vreme de 15 ani, s-a mutat în Parlamentul European pentru cel puțin cinci ani.

Mai poate spune cineva că țara (românească) nu arde și baba (cârmuitoare) nu se piaptănă?...

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News