Situația la Punctele de trecere a frontierei (PTF) dintre Ucraina și România rămâne una dramatică. Deși există câțiva refugiați, care numai refugiați nu sunt (spre ex. cei care trec cu sume importante de bani asupra lor), cei mai mulți trăiesc adevărate drame: îți pierd membri ai familiei, casele și tot ce au avut sub bombardamentele și gloanțele armatei ruse, care atacă nediscriminatoriu tot ce le iese în cale.
Se pare că strategia armatei ruse este „bombardarea la hectar”, sau rașchetarea a tot ce nimeresc în cale.
Fiecare refugiat trăiește propria lui dramă. Atenția ne-a fost captată însă de povestea unui bărbat din cel mai bombardat oraș din Ucraina: Harkov.
„În seara zilei de 13 martie, am observat că cei de la Crucea Roșie aduc un bărbat în cărucior cu rotile și care plângea în hohote. Acesta a fost adus la cortul cu mâncare gestionat de ARDA. Acolo, cu ajutorul unui translator, am aflat povestea cutremurătoare a acestuia”, a declarat consilierul local sighetean Nicolae Iuga.
Când armată rusă a început să bombardeze cartierele de blocuri, bărbatul în cauză cu mulți alți vecini au petrecut câteva zile în subsolul imobilului. Când au prins un moment de acalmie, Sukut Oleksanr, bărbatul invalid, a fost luat de către doi bărbați și scos afară din imobil. Blocul în care locuiau era pe jumătate dărâmat de bombe. Bărbatul invalid a fost pus într-un cărucior de cumpărături și împins pe jos pe o distanță de circa 20 de kilometri. De acolo grupul format au prins un autobuz cu care s-au deplasat câteva sute de kilometri, după care au prins un tren și în final au ajuns în orașul Lvov, aflat la granița cu Polonia.
Oleksandr a petrecut o zi și jumătate pe peronul gării din Lvov, timp în care nu a plecat niciun tren din gară, de frica bombardamentelor. Acesta voia să ajungă la fratele său în Katowice (Polonia). La un moment dat a sosit un tren. Nimeni din gară nu știa încotro va merge acel tren, așa că toți care au apucat au urcat în acel tren. Oleksandr a fost săltat de câțiva călători și aruncat în tren. Trenul după aproape o zi a ajuns în Solotvino, la granița cu România, lângă Sighet.
Când bărbatul a aflat că este la 800 de kilometri distanță de fratele său a izbucnit în lacrimi. Inițial, autoritățile județene au dorit să îl interneze temporar pe bărbatul invalid la un cămin de bătrâni din Coruia. Mai mulți oameni de bine au reușit să rezolve un transport în aceeași seară pentru bărbatul invalid să fie dus direct la destinație, la fratele său.
Implicați în acțiune au fost consilierul local Nicolae Iuga și Vasile Vlașin, coordonatorul Asociației „Părinți Salvatori” (s-au ocupat de organizarea transportului), Takacs Lucian (a pus la dispoziție gratuit un microbuz mic), ASSOC prin directorul acesteia, Sălăjean Florian (aceștia au acoperit cheltuielile de transport în sumă de 1.500 lei) și Tăut Robert Florin, șofer profesionist (a condus voluntar microbuzul tur-retur).
Aflat pe drum spre Polonia, Oleksandr vorbea prin aplicația Viber cu mama sa și cu un unchi, care se aflau în subsolul unui bloc. Pe fundat se auzeau cum blocurile erau bombardate. Aceștia își luau rămas bun de la Oleksandr, fiind convinși că nu vor supraviețui și se bucurau că măcar el a scăpat cu viață din infernul războiului.
În dimineața zilei de 14 martie a.c. Oleksandr a ajuns cu bine la Katowice, fiind preluat în lacrimi de către fratele său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News