Despre calitatea drumurilor în România s-a vorbit şi se va mai vorbi mult timp de acum înainte. Nu cred că are rost să insistăm prea mult asupra acestui subiect, pentru că lucrurile sunt clare. În ultimii aproape 25 de ani doar s-a vorbit despre drumuri şi mare lucru nu s-a făcut. Dar totuşi parcă prin ţară s-a mai făcut una alta: mai ceva drumuri naţionale, mai ceva asfaltări, mai vreo 3-4 kilometri de autostradă. Bineînţeles, toate acestea la preţuri de peste zece ori mai mari / kilometru decât în alte ţări ale Europei. Doar de unde credeţi că au multe figuri odioase de prin politica românească averile astea colosale? Trebuie „să pice şi la ei ceva”.

Dacă vorbim de drumurile din Maramureş şi în speţă de cele din zona Maramureşului istoric, te ia plânsul. De curând, judeţul Maramureş a fost clasat pe primul loc în topul judeţelor cu cele mai proaste drumuri din România, având 100% din drumuri cu durata de viaţă depăşită. Dacă încerci să ieşi din Sighet cu mașina, nu prea ai cum. Peste Gutâi te iau toţi dracii la cum arată drumul şi la câte gropi sunt. Peste Cavnic îţi vine să plângi când vezi marea moştenire lăsată în urmă de odiosul Mircea Man – vestitul drum Baia Sprie – Bârsana, lucrare inaugurată cu surle şi trâmbiţe de către blonda lui Băse, Elena Udrea. Către Moldova românească este aproape imposibil să ajungi – peste Hera este inuman să mergi, iar pe valea Izei plângi. Niciuna dintre variante nu este viabilă. De la baza Prislopului şi până la Iacobeni nici nu mai are rost să amintim cum arată. Pe Huta în fiecare an reapare piatra cubică pusă de Maria Tereza, pentru că asfaltul pus în fiecare an de către cei de la drumuri şi poduri dispare ca prin farmec.

Orice şofer, dacă parcurge oricare dintre drumurile frumosului Maramureş istoric, va coborî toţi sfinţii şi prietenii sfinţilor şi prietenii prietenilor sfinţilor, prin diverse incantaţii rostite la volan din mers, cât de credincios şi cu frică de Dumnezeu ar fi el. Versurile acestor incantanţii nu le voi reproduce din respect pentru cititori. În campania pentru parlamentare din iarna trecută, cei mai mulţi dintre candidaţii la diverse funcţii, se întreceau în a promite nimeni ştie ce „avioane”, legat de infrastructura rutieră. Domnul Pop Liviu Marian (prescurtat PLM) împreună cu d-na Cornelia Negruţ promiteau tuneluri pe sub Gutâi, drumuri ca-n palmă şi alte minuni. Realizarea dânşilor pentru infrastructura din Maramureş? ZERO LEI alocaţi anul acesta de la bugetul de stat. Atât au putut ei, că de promis au ştiut să promită.

Faptul că PLM şi Negruţ nu au reuşit să atragă niciun leu pentru drumurile din Maramureş s-ar putea numi neputinţă. Că doar atât au putut să facă, adică nimic. Dar, dacă au promis marea cu sarea în ceea ce priveşte drumurile din judeţ şi nu au făcut nimic, asta nu se poate numi neputinţă, ci se numeşte NESIMŢIRE. Atât senatorul PLM, cât şi deputata Negruţ sunt mincinoşi şi nesimţiţi – cel puţin la capitolul fonduri pentru drumuri în Maramureş, în sensul că au promis multe şi au făcut exact ZERO.

De unde să mai fie turism în zona noastră? Că dacă apucă să vină vreun neamţ sau un alt european pe aici şi îşi va nenoroci maşina, se va îngrozi de căruţele nesemnalizate de pe mijlocul drumului, literalmente riscându-şi viaţa, altul şi mai mult sigur nu va călca prin zona asta. Şi, din păcate, nu doar el: acesta va spune tuturor neamurilor, prietenilor şi cunoscuţilor pe care îi are să nu cumva să calce pe aici, descriindu-i dezastrul existent. Acesta este Maramureşul în care trăim, diametral opus de imaginea idilică vândută maramureșenilor în campania electorală de către câştigătorii alegerilor parlamentare.

Păi să nu aibă dreptate Jeremy Clarkson, realizatorului emisiunii `Top Gear`, când a zis într-un editorial că „În România găseşti localităţi pe care și Iisus le-ar numi înapoiate”?

Romania, Country of Fish!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News