Cu trenul prin România, de exemplu, de la Sighetu Marmaţiei la Cluj-Napoca, cu aceeaşi vitezӑ medie strӑveche de 30 km/h, şi câteva rânduri care mi-au venit în minte în timpul scârţâietoarei deplasӑri într-o noapte de iulie; despre asta vreau sӑ spun câteva cuvinte.
Nu ştiu cine a proiectat vagoanele „chefereului”, dar cele în care trebuie sӑ stai 7 ore şi ceva pentru a ajunge în capitala Transilvaniei sunt fӑcute special ca sӑ nu te poţi relaxa. Fotoliile sunt tari, n-ai nici cea mai micӑ posibilitate sӑ-ţi sprijini capul în stânga, dreapta sau în spate. Chiar erau mai bune vechile vagoane. În alea, astfel de impedimente nu existau. Acum, CFR-ul s-a modernizat! Ce conteazӑ cӑlӑtorul!...
Ministerul Transporturilor ar trebui sӑ se gândeascӑ mai bine cӑ deplasarea cu trenul ar putea deveni foarte rentabilӑ dacӑ s-ar investi în infrastructurӑ, în electrificare, în vagoane normale. Desigur, cer prea mult... Un lucru pozitiv a fost cӑ, deşi noapte de varӑ, dar friguroasӑ, în tren a fost bine. A funcţionat încӑlzirea.
Începe sӑ aparӑ, dincolo de tren, dar totuşi extrem de aproape, o altӑ problemӑ, care nu cred cӑ depinde de CFR în a rezolva-o. Ramurile copacilor bat, din ce în ce mai insistent, în geamuri. Natura îşi cere drepturile înapoi. Se dezvoltӑ din ce în ce mai mult şi pe calea feratӑ sau lângӑ calea feratӑ. N-am vӑzut nicio staţie fӑrӑ iarbӑ printre traverse, fӑrӑ gunoaie, fӑrӑ ruine dezolante.
„Şi dacӑ ramuri bat în geam”, zicea unicul Eminescu. Desigur, el se gândea la iubita pierdutӑ. Când ramurile bat, din ce în ce mai insistent, în geamurile trenului Sighetu Marmaţiei – Cluj-Napoca, un cӑlӑtor singur, doar cu gândurile lui, îşi poate pune întrebarea:
Când le vor sparge?
P.S. Dupӑ cum se vede din sursa imaginii, ramurile bat în geamurile trenurilor cam peste tot în ţara asta...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News