Mai de mult se spunea cu mândrie daco-romană „In patria nostra multae silvae sunt”. Acum pădurile – nu ştiu din ce cauză- nu mai sunt chiar aşa de multe...Probabil că acest text nu mai există în primele pagini ale manualelor de latină. Dacă n-a fost înlocuit cu altceva, propun eu unul foarte tare!
La intrarea într-un cimitir din Sighet se poate vedea o pancartă pe care scrie, după cum se vede şi în poza articolului: „Atenţie! Accesul câinilor în cimitir strict interzis.”
E uşor de observat că restricţia nu se adresează posesorilor de patrupede lătrătoare, ci direct câinilor. Probabil că cei care au pus tăbliţa de circulaţie canină s-au gândit la următoarele variante posibile:
-Oamenii nu ştiu -poate-toţi să citească, dar câinii au trecut cu toţii de această fază a vieţii.
-Oamenii ştiu toţi să citească, dar nu sunt întotdeauna atenţi la ce scrie pe garduri, sau la plăcuţele prinse de garduri.
- Câinii ştiu să citească, dar poate nu au fost toţi la şcolarizare. Cei care ştiu a citi îi pot atenţiona printr-un ham-ham specific pe alţi câini rămaşi în afara sistemului de învătământ şi ignoranţi ai mesajului scris, afişat vizibil, la intrarea în cimitir.
Autorul anunţului scris (în două limbi, română şi maghiară) a găsit de cuviinţă să se adreseze câinilor, nu oamenilor. Iniţiativa mi se pare demnă de consemnat şi de transmis mai apoi ca ştire de senzaţie în întreaga lume. Unii cercetători se bucură dacă mamifere mai inteligente cum ar fi delfinii şi maimuţele pot să comunice cu omul prin semne. Nimeni până la noi nu s-a gândit că mamiferele pot învăţa să citească. Sunt sigur că la Sighetu Marmaţiei s-a făcut un pas uriaş în comunicarea dintre om şi animal.
Rămân totuşi nişte semne de întrebare:
-Unde s-a deschis şcoala patrupedelor lătrătoare în Sighet?
-Cursurile de alfabetizare continuă şi azi?
-La cursuri se pot înscrie în afară de maidanezi şi câini de rasă?
-Şcolarizarea se plăteşte?
-Alte specii de animale au parte de programul acesta atât de interesant?
-Exista deja câini specializaţi în predarea cursului de citit în română şi maghiară, sau tot oamenii fac acest lucru?
Poate omenirea o fi intrat încet-încet dar sigur în altă dimensiune, cum ni se împuia capul acum câţiva ani. Vom vedea oare ce nu credeam a vedea vreodată? Semne deja se-arată. Poate n-ar fi rău dacă autorul plăcuţelor de la intrarea în cimitir ar pune şi altele. Mă gândesc la o propunere, pe malul Izei (deocamdată). O atenţionare doar, nu o restrângere a libertăţii de mişcare cum evident se poate observa la intrarea în cimitir. De data aceasta, peştii ar trebui să poată citi ceva de genul: „Atenţie! Săritul din apă pe uscat este nerecomandat. Nimeni nu vă poate garanta succesul acţiunii inverse!”