Acum a venit rândul handbalului feminin. Echipa României a mers la competitie plină de speranţe. Antrenorul Bogdan Burcea declara: „Am încredere în echipă, mergem la Euro 2020 să facem rezultat pozitiv. Încercăm să obținem tot ce se poate mai bun. Nu am dat niciodată pronosticuri, însă în momentul în care am simțit miros de sânge, pe la echipele pe unde am antrenat, să știți că nu m-am dat la o parte. Eu spun că vom ajunge acolo unde puțină lume speră“. (sursa: https://www.gsp.ro )

Pe aceeaşi temă: „Ne-am decis să luăm lucrurile pas cu pas, să ne concentrăm maxim pe prima partidă″. (sursa: https://www.gds.ro)

Prima partidă a fost pierdută. Aşa da, concentrare! Nu mai dau şi alte exemple. E clar că, înaintea competiţiei, adversarele României au avut insomnii. Nici Norvegia nu cred că s-a simţit în largul ei când, la ora de lectură online, au citit că echipa de handbal a României i-a pus gând rău, exprimat prin gura aceluiaşi renumit antrenor Bogdan Burcea: „Ultimul meci, în compania Norvegiei, care nu mai are nevoie de prezentare, e una dintre cele mai performante echipe în ultimii 20-25 de ani, cred că este o provocare pentru fiecare adversar.”

Acuma... omul când a pomenit de provocare, probabil să se fi gândit la „duelul″ ţărilor care joacă împotriva Norvegiei: care pierde la un scor mai mare; sau mai mic. Altă provocare, cel puţin din partea echipei României, nu văd.

Înaintea europenelor, obiectivul echipei României era bine stabilit. Ca să zic aşa, era bătut în cuie! „Așa cum ne-a spus și zilele trecute, Burcea a confirmat încă o dată că obiectivul României este să câștige fiecare partidă″.

La ceasul adevărului, după o victorie şi un şir lung de înfrângeri, pare că mai mult obiectivul României a fost să piardă fiecare partidă... Polonia ne-a împiedicat să realizăm o „performanţă″ bună de povestit urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor noştri.

Intenţia mea nu e să critic rezultatele din teren ale sportivelor noastre. Dacă atâta putem, atâta facem. Dacă atâta pot, atâta fac. Problema e în altă parte. N-ar fi mai bine să nu ne lăudăm înainte, să anunţăm obiective măreţe şi pe teren să ne dovedim incapacităţile de toate felurile? De lot, de tactică, de mobilizare în momentele dificile. N-ar fi mai bine dacă gura ar tăcea şi rezultatele ar vorbi de la sine?

„Eu spun că vom ajunge acolo unde puțină lume speră″. Spunea marele antrenor român Bogdan Burcea. Declaraţia e (mai exact a fost) 99,99% corectă. Diferenţa de 0,01% e dată de ultimul cuvânt din fraza citată. În loc de „speră″ ar fi trebuit să citim „doreşte să ne vadă″.

„Laudă mare şi-n traistă n-are″- zice un proverb românesc. Măcar am găsit un sens al participării României la întrecerea europeană de handbal feminin.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News