Oricare om în felul lui
vrea să citească-n viitor,
deşi acest segment de timp
este-ncifrat de Creator.
Netaină-i numai pentru El,
Cel care toate le-a făcut –
fiind un permanent Prezent,
El e la modul absolut!
Nemuritorii-s zămisliţi
de vrerea Lui atemporală,
divin amestec de lumină
şi dragoste spirituală,
ce-i pentru timpul fragmentat
un existent de neatins;
dar viitorul se deschide
doar Unicului necuprins...
De fapt, ar fi de vreun folos
pentru sărmanul muritor
să ştie scrisul timpului
ca să citească-n viitor,
când el, cu-atâtea mărturii,
ştie trecutul neştiind,
dovadă că istoria
se tot rescrie scotocind?!
Nefericirea sa supremă
ar fi să ştie ce va fi:
Când suferinţa-l va-ncerca
şi-avanul ceas când va muri...
Mai bine-aşa, la mâna sorţii
ba cu iubire, ba cu ură,
lăsând în grija Domnului
a timpului cimilitură.
Cu-acest principiu sănătos
pentru condiţia umană,
n-au fost şi nu vor fi de-acord
toţi inspiraţii cu prihană:
Prezicători şi ghicitori
(în palmă, cărţi, cafea, ţigară)
se străduiesc să tălmăcească
a timpului vorbă neclară.
Futurologii vin şi ei
cu un pospai de-argumentare,
cum c-omenirea îşi urmează
al ei traseu spre progresare,
fapt pentru care, vrând-nevrând,
din stadiul postindustrial
musai se trece mai apoi
la stadiul info-cultural.
Iar statu-atuncea va marşa
pe informaţii şi cultură –
un fel de sân al lui Avram
faţă de-a noastră făcătură,
unde cultura-i siluită
de agramaţi şi falşii culţi,
iar informaţia-i minciună
pentru strunirea celor mulţi.
Atâta doar că n-or fi state
în acel stadiu de-avansaţi,
ci numai statul mondial
cu robii săi teleghidaţi.