Ideea de învățământ public și gratuit este mai mult pe hârtie - pentru că în viața reală părinţii spun că sunt nevoiți să le cumpere celor mici o grămadă de lucruri şi în sistemul de stat.
Mulți s-au plâns că trebuie să dea bani nu doar pentru manuale și caiete suplimentare, ci și pentru pază și curățenie, mobilier, și renovări. Deși legea le permite părinților să adune bani și să-i folosească în interesul școlii, este ilegal ca profesorii să ceară și chiar să propună asemenea strângeri de fonduri.
Părinţii care şi-au dus copiii la o grădiniţă din Constanţa au cumpărat de nevoie pătuţuri de 150 de lei bucata. Iar la o şcoală primară cu program prelungit din Bucureşti, au dat bani încă din vară, 700 de lei de copil, pentru zugrăvit şi mobilat clasă.
„Am dat un milion. Fata mea lucrează în străinătate şi ne permitem”, spune un părinte.
În Voluntari, părinţii au primit liste lungi, pe care apar inclusiv găleţi pentru pictură.
„200 de lei. Imprimantă, nu ştiu ce au mai luat. Faţă de masă...”, declară un părinte.
Familiile pot contribui cu bani la dotarea şi întreţinerea şcolii.
Prof. Mariana Vişan, director Şcoala Centrală: „Nu este nimic obligatoriu, nimic impus. Nu se poate fără aceste lucruri. Avem nevoie şi de ajutorul părinţilor. Ăsta e adevărul.”
Însă legea e clară. Marina Manea, purtător de cuvânt ISMB: „Profesorii nu au voie să aibă acces la aceste fonduri. Nu au voie să colecteze bani din surse extrabugetare. Să nu solicite părinţilor strângerea de fonduri!”
În teren, lucrurile stau altfel. Părinţii spun că au cumpărat imprimante, pentru că altfel fişele de lucru nu pot fi tipărite. Alţii plătesc pentru curăţenie: 10 lei pentru fiecare copil daţi femeii de serviciu.
Să nu uităm că pentru 600 de elevi din Capitală, sistemul public de învăţământ nu oferă nici măcar şcoală. Demolarea clădirii în care au învăţat până acum un an şi jumătate, când tavanul clădirii s-a prăbuşit, e aproape de final. Copiii de la 141 învaţa înghesuiţi într-o altă şcoală şi plătesc şi acolo fondul clasei, între 100 şi 200 de lei pe semestru.
„Am pus bani să cumpărăm perdele şi draperii. Se strică uşa, cumpărăm şi o uşă!”, spune un părinte.
Cel mai mic preţ al educaţiei “gratuite” e, aparent, la Calafat. 3 lei pe lună, pentru factura la apă.
Preluare: stirileprotv.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News