Vasăzică, timpul este acela care asigură conținutul noțiunii „modern”, de unde concluzia intenționat înșelătoare că cineva este cu atâta mai modern cu cât se situează mai aproape de prezent, iar sfera (mai bine spus coaja) noțiunii își trage seva urât mirositoare din snobism (moda zilei) și din atitudinea disprețuitoare față de tradiții.

Niciun cuvințel despre cultură și civilizație, fie că nu-i nevoie de așa ceva pentru condiția modernului ahtiat după postmodernismul găunos și nesimțit, fie că cele două componente esențiale pentru împlinirea omenescului sunt subînțelese à rebours de către vrednicul de milă om modern: cultura ca hrană modificată genetic pentru neobosiții aflători în treabă și ca rampă de lansare pentru falșii culți, civilizația ca esență a celor trei „c”-uri (consum-confort-comoditate) și ca formidabila rațiune sinucigașă a zilelor noastre (de la vlădică până la opincă), prin poluare și cruzime, alimente și medicamente contrafăcute, bagatele cu rol cârmuitor și cârmuiri ajunse de râsul lumii, credințe prefăcute în nimic și nimicuri ridicate la rangul de credințe obligatorii, astfel ca spusa eminesciană să fie astăzi mai actuală ca oricând: „Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic...”

Sigur că se poate glosa mult și bine (dar cu ce folos?) pe marginea evoluției, progresului, prosperității și a celorlalte marafeturi lexicale, care – iată – se constituie în stâlpii de rezistență ai modernismului, firește, laolaltă cu catastrofalele sale năzuințe înspre totala uniformizare prin robotizare și prin neîntreruptul proces de deșertificare moral-spirituală.

Însă indiscutabil este faptul că, nerenunțând nici măcar o clipă în decursul istoriei la mitologie, omul modern și-a plăsmuit mitologia adecvată vremii sale, cu idoli (banul, influența, faima, plăcerea, falsa credință, dezonoarea etc.) la care se închină cu mai mult zel de cum se închina strămoșu-său la zeii lui antici. Și, dus de elanul acestei „credințe”, în egală măsură păcătoasă și ruinătoare, el a substituit conștient-inconștient substanțialul sistem tridimensional creștinism-iubire-izbăvire, cu aparențialul și degrabă netrainicul sistem ipocrizie-minciună-necinste.

Adică, urmărindu-și cu înverșunare și pe căi eminamente nelegiuite mai binele material, el a ajuns în strania situație ca zi de zi și ceas de ceas să-și taie craca de sub picioare. Mă rog, răsplata-i după fapte...

Iată câteva probe grăitoare în acest sens:

1) Se construiesc tot mai multe și mai impozante lăcașuri de cult (în România ce să mai vorbim), pentru ca omul în general, românul postdecembrist în special să devină tot mai religios și din ce în ce mai puțin credincios.

2) Mașina încă mai este la dispoziția omului, dar nu mai ascultă de el, căci prin poluarea provocată și prin agresivitatea cu care se înmulțește pretutindeni (în anul 2010 deja existau peste un miliard de mașini în toată lumea), ea, din aliatul începutului, transformându-se în cel mai perfid vrăjmaș al făcătorului ei – totalul morților în accidente pe șoselele globului, fără ca în acest sinistru total să fie incluși grav accidentații, îl depășește pe cel al decedaților din pricina cancerului, bolilor cardiovasculare și diabetului la un loc!

3) Alimentele, ca parte concret-materială din criminalul Codex Alimentarius, nu sunt doar contrafăcute (modificate genetic și/sau chimizate), ci la propriu au luat drumul rahatului impecabil ambalat: Aflu de pe internet că în celebrul (sic!) iaurt Danone, mai exact în toate făcăturile „probiotice”, prin vrerea moartă după câștig a producătorilor ultramoderni, hălăduiesc ca vodă prin lobodă bacteriile prelevate din excremente, rect și vagin. Ăsta da aliment sănătos! Cum rămâne cu igiena alimentelor îngurgitate? De fapt, consumatorii de atari „bunătăți” trebuie să-și spele mâinele înainte de înfulecare, ori gura și mațele după terminarea gustării?!...

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News