Depinde din ce punct de vedere o priveşti. Sigur cӑ nu putem privi ora, nu putem privi timpul care trece. Vedem, în schimb, cum se schimbӑ lumea în jurul nostru, ne uitӑm în oglindӑ şi aşa vedem cӑ a mai trecut un an, o varӑ, mâine-poimâine ne trezim iar în toiul altor alegeri locale şi tot aşa.
La Sighetu Marmaţiei ceasul de pe strada pietonilor are douӑ feţe care aratӑ, în acelaşi moment al zilei, ore diferite. Poate e o modalitate mai subtilӑ sӑ pricepem cӑ Timpul Cetӑţeanului nu corespunde cu Timpul Administraţiei.
Pe una din feţe ceasul e aburit. La fel am fost şi noi aburiţi acum câţiva ani.
Poate cӑ ceasul cu tic-tacuri diferite e Monumentul Neputinţei locale? Nu ştiu dacӑ mai era nevoie de încӑ unul, cӑ doar pe aceeaşi stradӑ care arӑta bine când a fost inauguratӑ avem şi o fântânӑ artezianӑ - din când în când -, care tace de ceva timp în murdӑria ei din ce în ce mai mare (încӑ o dovadӑ a trecerii timpului…).
Trecerea timpului se vede cel mai bine atunci când se întâmplӑ ceva. Şi la Sighetul Marmaţiei s-a întâmplat ceva. Acoperişul de pe clӑdirea fostului cinematograf din centru a fost refӑcut. Ei, sӑ nu exagerӑm… A fost vopsit peste tabla ruginitӑ şi acum pare nou. Pare…
Ceasul de pe strada Pietonalӑ e mai mult un simbol decât un reper temporal. Arӑtând ore diferite, în acelaşi moment al zilei, el ne transmite un mesaj: cetӑţeanul nu se poate întâlni niciodatӑ cu mai marii locului pentru o idee comunӑ. Timpul întâlnirii trebuie sӑ fie acelaşi, dar la noi nu e !
Şi asta se vede oricum, chiar şi de sub vopseaua proaspӑt întinsӑ peste un acoperiş ruginit al unei clӑdiri construitӑ de alţii…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News