El este președinte al Comitetului Național pentru Valorificarea Bunurilor Istorice, Culturale și de Mediu, o asociație particulară care își propune să lămurească misterele legate de mari personalități italiene.

Primul model folosit de genialul artist a fost Lisa Gherardini, a afirmat specialistul, într-un comunicat de presă, bazându-se pe documente ale unui alt artist al vremii, Giorgio Vasari (1511-1574). Acesta a relatat că un bogat negustor din Florența, Francesco del Giocondo, l-a contactat pe Leonardo Da Vinci (1452-1519) pentru a-i imortaliza pe pânză soția, tristă și melancolică, pe care în van încercase să o facă să surâdă.

Pe de altă parte, Silvano Vincenti percepe și existența unui al doilea model utilizat „în lunga perioadă de elaborare a acestei capodopere artistice și spirituale”. În opinia lui, este vorba despre Salai, ucenicul pe care Da Vinci l-a pictat și în alte opere ale sale precum „Înger înlănțuit”, „Sfânta Ana” și „Sfântul Ioan Botezătorul”. Deși a recunoscut că „există doar documente istorice indirecte” pentru a susține această ipoteză, expertul a menționat că a realizat mai multe studii comparate între „Gioconda” (tablou cunoscut și sub numele de „Mona Lisa”) și lucrările amintite. El a apelat în acest scop la diferite tehnici moderne, cum ar fi analiza cu infraroșii și un program performant de Photoshop.

„Au fost depistate astfel o asemănare impresionată între componente ale nasului și frunții Giocondei cu cele din opera comparată („Sfântul Ioan Botezătorul”) și similitudini între surâsul Giocondei și cele din operele în care a fost folosit ca model Salai”, a explicat Silvano Vincenti.

Prin urmare, el a afirmat că, „în sfârșit, a fost rezolvat misterul identității Giocondei”, tablou care a fascinat generații întregi și care, expus la Muzeul Luvru din Paris, continuă să fie o mare atracție pentru iubitorii de artă din întreaga lume.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News