Încăperi mici şi neprimitoare, cu uşi care stau să cadă, geamuri care nu se mai închid, podele „mişcătoare”, pereţi scorojiţi şi bănci putrezite. Asta îi aşteaptă în noul an şcolar pe câteva sute de elevi din Maramureş.
În comuna Repedea, aproximativ 1.000 de copii sunt nevoiţi să înveţe în condiţii improprii. Pentru că vechea şcoală (Şcoala Gimnazială Nr. 2) risca să se prăvălească peste elevi, aceasta a fost închisă în 2012. De atunci, copiii sunt nevoiţi să se înghesuie în sălile de clasă ale Liceului Tehnologic Repedea, iar alţii învaţă carte în fostele case ale sinistraţilor. Şi asta, pentru că nu sunt bani pentru construcţia unei noi clădiri în care copiii să înveţe în condiţii decente. Cu toate că reprezentanţii primăriei Repedea cer ajutorul Guvernului pentru a aloca bani să fie construită o şcoală nouă, doleanţele a cestora par a nu fi ascultate. Primul proiect depus în 2007 la Ministerul Educaţiei pentru care primăria a cheltuit 800 milioane de lei vechi a fost respins de oficialităţi. Al doilea proiect, din decembrie 2012, făcut de Ministerul Educaţiei, zace acum în sertarele primăriei Repedea cu tot cu avizele primite pentru începerea lucrărilor, pentru că nu sunt bani.
„Am două proiecte pentru construcţia unei şcoli noi. Primul mi-a fost respins. Al doilea proiect aşteaptă banii şi nu primim niciun ajutor de la Guvern. Am avut numai promisiuni că vom primi finanţare şi nu s-a concretizat nimic. Cei care au de suferit sunt copiii care au nevoie de o şcoală unde să înveţe. Am făcut sesizări la inspectoratul şcolar şi la ministere. Le-am spus că eu nu mai răspund de securitatea elevilor. Nu îmi pot asuma un asemenea risc”, spune primarul comunei Repedea, Pavel Ţiudic, care e disperat şi nu vede nicio îmbunătăţire a situaţiei în viitor. „Îmi pare rău că nu m-am apucat din timp să refac pe fonduri de la bugetul local şcoala veche. Noi am fi ridicat şcoala şi pe bani mai puţini, nu cu sume exorbitante pe care le folosesc ei. Noi avem experienţă, că am mai făcut o şcoală nouă cu 15 miliarde lei vechi, pe care am ridicat-o de la fundaţie, fără să ne ajute cei care vin în comună doar pentru campanie electorală”, mai susţine primarul.
Clădirea, un pericol
În ceea ce priveşte vechea şcoală din localitate, aceasta trebuie dărâmată, pentru că riscă oricând să cedeze. Ruina mai adăposteşte câteva planşe educative. Pereţii stau să se prăbuşească în orice moment, iar acoperişul din tablă este distrus de intemperii. Geamurile nu mai sunt de mult timp la locul lor, caloriferele şi instalaţia a fost furată şi vândută, iar uşa de la intrare stă rezemată lângă balamale. |n curtea şcolii, un cal paşte în voie. „Clădirea asta este un pericol. Pereţii sunt distruşi şi pot ceda oricând. Nu am mai putut lăsa copiii să înveţe într-o asemenea clădire”, susţine primarul comunei.
Elevii, oobligaţi să parcurgă un drum lung prin pădure, pentru a ajunge la şcoală
În lipsa unei şcoli noi, copiii din cătunele comunei Repedea sunt nevoiţi să se trezească la patru dimineaţa şi parcurg aproape două ore pe jos, în întuneric, prin pădure, pe un drum pietruit, indiferent că plouă sau ninge, pentru ca la ora 7.00 să fie în faţa şcolii vechi, acolo de unde sunt preluaţi de două microbuze. Într-un microbuz de 15 locuri sunt înghesuiţi 50 de copii, pentru ca la ora 8.00 aceştia să ajungă la cursuri. „Nu avem o şcoală unde să înveţe toţi copiii fără a fi înghesuiţi. Nu avem microbuze care să îi transporte pe copii în condiţii de siguranţă. Înghesuim 50 de copii într-un microbuz de 15 locuri. Bieţii de ei stau acolo ca într-o cutie de conserve. O perioadă nu am avut nici măcar un şofer, astfel că eu i-am transportat în fiecare zi la şcoală.”
Cămăruţe improvizate pentru micuţii din cătunele comunei Repedea
Aşezate în zone de deal ale comunei Repedea, cătunele Lespedea de Sus, Plăic şi Ceolar găzduiesc sute de familii, cei ai locului având alte preocupări şi priorităţi. Un drum nu tocmai uşor, cu multe suişuri şi coborâşuri, cu zone în care pământul a luat-o la vale, dar şi cu un peisaj cu adevărat pitoresc te duce la câteva cămăruţe care se numesc... şcoli sau grădiniţe. Sunt nişte încăperi de câţiva metri pătraţi, ridicate în urmă cu mulţi ani, din lemn şi lut, cu nişte ferestre care par a fi mai degrabă nişte obloane. Într-un colţ, o sobă din tablă, dărăpănată, iar în mijloc câteva bănci distruse de timp, lângă nişte scaune reci, pe nişte podele „plutitoare”. Catedra învăţătorului şi a educatorului seamănă mai degrabă cu o masă de abrict, uşa de la intrare stă închisă cu o coadă de la mătură, iar din tavan coboară un fir electric de care este agăţat un bec. Aici, papuceii nu îi aşteaptă pe copiii de la grădiniţă în dulapuri. Pereţii fisuraţi sunt reparaţi cu o găleată cu var şi nu sunt decoraţi nici cu personaje din poveşti, nici cu planşe educative. Grupurile sanitare sunt de fapt un robinet învechit prins cu cârpe lângă treptele şcolii improvizate, iar WC-ul este tot afară, lângă grajdul cu animale. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care copiii de aici nu aşteaptă cu nerăbdare şi nici cu zâmbetul inocent specific copilăriei începerea anului şcolar.
Preluare: InfoMM.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News