Întreaga viață ne credem invincibili și de multe ori credem că nouă nimic nu ni se poate întâmpla - ne place să credem că suntem invincibili și că putem împinge inevitabilul cât mai departe în timp.
Apar însă momente în viață când suntem readuși repede cu picioarele pe pământ și ne dăm seama că într-adevăr deșertăciune suntem și nimic mai mult.
De un astfel de moment am avut parte astăzi, când am aflat de teribilul accident de circulație în care am pierdut-o pe cea mai dragă elevă din clasa la care sunt diriginte, pe Gabriela.
Am cunoscut-o pe Gabriela anul trecut când i-am predat prima dată - era în clasa a X-a. Din primele ore de curs s-a remarcat în rândul colegilor ei ca fiind o persoană responsabilă, comunicativă și tot timpul cu zâmbetul pe buze.
La începutul acestui an școlar am avut onoarea să îi fiu nu doar profesor, ci și diriginte.
Gabriela a fost, pot să spun fără să greșesc, cea mai responsabilă elevă pe care am avut-o vreodată, a fost persoana pe care m-am putut baza tot timpul. Fiind foarte bine organizată, ea era de fapt al doilea diriginte al clasei.
Dar calitatea cea mai de preț a Gabrielei era modul ei optimist de a privi viaţa şi impactul pozitiv pe care îl avea asupra celor din jurul ei - oricât de supărat ai fi fost era imposibil să nu te înveseleşti când te întâmpina cu zâmbetul ei optimist și cald.
Din păcate, toate acestea s-au dus, iar acum trebuie să vorbesc despre Gabi la trecut și să îmi iau un ultim rămas bun de la ea.
Nu te vom uita niciodată,
Dirigintele tău, Nicolae Iuga, împreună cu clasa a XI-a I CNDV
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News