Unde mai punem alte rele,
precum prostirea planetară
cu droguri, sodomii și crezul
c-averea-i pentru om plenară...

Dar ne-am deprins să-i spunem nou
și-l vrem altfel ca cel trecut,
deși diferă de ce-a fost
numai ca bornă-n Timpul mut;

o bornă vagă, efemeră
în scurgerea fără sfârșit,
unde istoria-i fărâmă
dintr-un atroce infinit.

Cu toate astea, doar în Timp
omul cunoaște împlinirea,
căci viața scurtă îl obligă
să cate-n clipă nemurirea,

ce-i pentru unii bogăție,
putere, fală sau plăcere,
iar pentru alții bucuria
de-a dobândi prin dăruire.

De-aceea cred că urătura
„An nou cu multă fericire”
e un abuz, de-ndată ce
viața-i o nenorocire

pentru cei mulți și oropsiți.
Desigur, nu la întâmplare,
ci-i programat de globaliști
să fie-n lume disperare,

întreținută și mărită
de sculele naționale,
prin făcături supranumite
„politici perfecționale”.

În fond, niște sinistre jeguri
ale sforarilor oculți,
ce-n mare grabă-s aplicate
de-aleșii ticăloși și sluți.

Îndeosebi la noi în țară,
unde e totul de vânzare
ca-n orice stat colonial,
nevolnică-i vechea urare

cu fericirea-n noul an.
Întâi că fericirea-n sine
e-un ideal la care tindem
(la noi nici asta nu mai ține!);

apoi că ne-am „specializat”
ba-n tropotul pe loc, cu zel,
fapt pentru care anul nou
e bun când vechiul e la fel,

ba că românul tâlhărit
mereu ca racul dă-napoi,
așa cum spune Eminescu
în Doina sa cu vers arzoi...

Asta fiind starea de lucruri
în România ciuruită,
să nu ne facem, dar, iluzii
că nația-i numai de Timp urnită,

când guvernanții se prefac
că dau ce mintea nu-i ajută,
căci trag de zor la turta lor
spuza din țara revolută.

Cum altfel se explică faptul
că-n România cu de toate
(petrol, păduri, pământ mănos)
e sărăcie peste poate

în milioane de familii
și doar o mână de ciocoi
o duc ca-n sânul lui Avraam,
deși-s taman ca niște boi?!

În plus, de fisc nu-s căutați
și nimănui nu dau socoată,
pentru că-s statul paralel
și vrerea lor e lege-ndată.

Dar nu e cazul să ne mire
această stare deocheată,
știut fiind că-ntreaga lume
e tot mai imbecilizată.

De lucru-acesta ne convinge
efectul Flynn și alte teste,
ce dovedesc negru pe alb
că istețimea-i de poveste:

Cândva cu media o sută,
azi nici jumate ea nu are
și tot coboară pretutindeni –
intens proces de degradare!

E drept, mai sunt în lumea asta
ființe supraînzestrate,
„ciori albe” printre retardați
și de aleși greu suportate,

precum în România stoarsă
de vlaga fizico-mentală,
unde gândirea-i neglijată
sau chiar trimisă la popreală.


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News