Enea pleacӑ cu navele pe mare, dar „Un vânӑt nor se neclinti deasupra, / Cu sine aducând şi-ntunecime, / Şi vijelie”.
Corӑbiile sunt nevoite sӑ acosteze la ţӑrmul Siciliei din cauza vremii nefavorabile. Aici Enea organizeazӑ jocuri funerare în cinstea tatӑlui sӑu, Anhise. Notele şi comentariile de la sfârşitul fiecӑrui capitol precizeazӑ cӑ aceste jocuri funerare constau în: întrecerea corӑbiilor (echivalentul întrecerii de care pe uscat), alergӑri, tragerea cu arcul şi pugilatul. Vergiliu scrie în uimitoarea sa „Eneida” cӑ datina alergӑrilor a început de la Ascaniu, din momentul când a început sӑ înconjoare Alba Longa cu ziduri.
Din adâncuri apare un şarpe descris astfel în cartea pe care o am în faţӑ: „Pe spate pete vinete se-aratӑ / Şi, învârstaţi pe-alocurea cu aur, / Strӑfulger solzii: tot aşa, în nouri, / În mii de feţe Brâul-Cosânzenii / Luceşte-n ale soarelui rӑsfrângeri.”
Admirabilӑ varianta folositӑ de traducӑtorul G.I. Tohӑneanu, care face o adaptare spectaculoasӑ a celebrelor versuri antice la specificul românesc prin înlocuirea cuvântului „curcubeu” cu „Brâul-Cosânzenii”!
Peripeţiile lui Enea continuӑ. Navele sale scapӑ dintr-un incendiu, dar dupӑ ce se cere ajutorul lui Iupiter. Eroul legendar şovӑie: „...nu ştie ce s-aleagӑ: / Rӑmâne-va pe ţarina siculӑ, / Menirea sa uitând-o ? Sau porni-va / În cӑutarea ţӑrmului italic?”.
Nӑluca lui Anhise, tatӑl lui Enea, îl sfӑtuieşte sӑ-şi urmeze destinul pânӑ la capӑt şi sӑ meargӑ în Italia: „Alege floarea tinerimii tale, / Tot inime viteze, şi cu dânşii / Te du-n Italia. Te-aşteaptӑ Latiu / Un crâncen neam, asprit în ale vieţii. / Tu cu rӑzboi va trebui sӑ-i birui.”
Înainte de a pleca pe drumul periculos al mӑrii, Venus îl roagӑ pe Neptun sӑ aibӑ grijӑ de corӑbieri. „Enea fost-a nevoit sӑ-şi lase / Pe ţӑrm strӑin o samӑ de tovarӑşi. / Cât despre rest, te rog sӑ le îngӑdui / Ca-n bunӑ pace sӑ strӑbatӑ marea. / Pe malul Tibrului s-ajungӑ,-n Latiu”.
La sfârşitul pӑrţii a cincea a Eneidei, eroul troian aduce un ultim omagiu cârmaciului corabiei sale, rӑpus de vijelioasa mare: „Încrezӑtor prea mult în chipul mӑrii / Şi-al cerului senin, o Palinurus, / Neastrucat, pe ţӑrm strӑin zӑcea-vei”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News