Enea ajunge în Latium, cârmuitӑ pe-atunci de regele Latinus. Regele cere sfatul oracolului pentru a gӑsi cel mai bun soţ pentru fiica sa. „Pӑrintele Latinus, la oracol, / Jertfea mioare-o sutӑ, dupӑ datini, / Şi, tolӑnit într-un culcuş de lânuri, / Deodat-aude glas venind din búnget:”
E glasul tatӑlui sӑu, Faunus, care-i dӑ sfatul sӑ nu-şi dea fiica vreunui latin. „Un ginere veni-va de pe alte / Meleaguri. Şi, unit cu noi prin sânge, / purta-va pân-la stele-al nostru nume”.
Mai mult, „...zӑmisliţi din stirpea lui, nepoţii / Vedea-vor, nӑruite la picioare, / Îngenuncheate neamurile toate,”. Numai cӑ „Voroavele pӑrintelui sӑu Faunus / Îndemnurile date-n noaptea mutӑ, / Latinus nu le-a strâns în ţarcul gurii, / Iar Faima, colindând cetӑţi ausone, / Pânӑ departe-n jur dusese vestea”.
Interesantӑ este explicaţia datӑ la sfârşitul Cântului pentru Faimӑ: „monstru zburӑtor, cu multe guri şi urechi, personificare a glasului şi zvonului public”. Ne-am mai întâlnit, de altfel, cu Faima în Cântul IV.
Reîntorcându-ne la peripeţiile lui Enea, trebuie observat cӑ acesta ştie c-a ajuns unde soarta trebuia sӑ-l aducӑ. I s-a adeverit o profeţie: la masa sӑrӑcӑcioasӑ la care stӑteau, el cu vitejii sӑi, Ascaniu zice: „Hai sӑ mâncӑm şi mesele”, exact vorbele lui Anhise.
Troienii, „A doua zi, când zorii luminarӑ / Pӑmântul cu întâia lui lucoare, / Ei, rӑzleţindu-se, cetӑţi, meleaguri, / Limanuri de acolo cerceteazӑ,”. Ilioneus cere permisiunea lui Latinus pentru a-şi stabili acolo locul noii cetӑţi. Îi dӑ regelui printre alte cadouri şi pocalul de aur, salvat din incendierea Troiei, cu care „Bӑtânu-Anhise prinosea-n altare”. „Departelui” Enea şi Latinus îi trimite daruri, „Un car la care-nhamӑ telegarii”.
Doar cӑ, „amarnica Iunona”, care se întreabӑ „mi-e ura destulitӑ?”, vrea rӑzboi, nu pace. Nu poate accepta ca un muritor sӑ fie învingӑtorul. „Iar eu, slӑvita soaţӑ a lui Joe, / Sӑrmana, care toate cutezat-am, / Amestecându-mӑ în toate cele, / Mӑ vӑd acum, învinsӑ de Enea”.
Iunona o trimite pe cea mai rea dintre Furii, pe Alecto (în capul cӑreia trӑiau şerpi), sӑ împiedice cӑsӑtoria troianului Enea cu fata regelui Latinus. Printre altele, îi reaminteşte lui Turnus – un alt pretendent la mâna Laviniei – cӑ regeasca Lavinie i-a fost promisӑ lui. Mai departe, multe uneltiri şi pregӑtiri de rӑzboi apar. Prea multe pentru a le înşirui aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News