Subsemnatul mă consider un conservator în probleme de religie și viață bisericească, de aceea scurtele considerații de mai jos trebuie să fie luate ca atare.
Cred că acest Sinod era strict necesar, mai ales în actualul context de expansiune europeană a Islamului, și de aceea trebuia foarte bine pregătit. Din păcate, pregătirile au fost făcute prost și fără o consultare suficientă a tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu drept de participare, patrusprezece la număr.
Pentru pregătirea acestui Sinod s-a făcut mai întâi un Regulament de tip dictatorial după care urmau să se desfășoare lucrările, apoi în baza acelui Regulament au fost elaborate în Comisii materialele pentru fiecare temă ce urma să fie dezbătută. Prevederea gravă și dictatorială a Regulamentului este aceea că materialele / textele sunt elaborate în formă definitivă de către Comisii, iar în plen Bisericile / Patriarhiile participante nu le mai pot aduce amendamente, și asta în condițiile în care conținutul unor astfel de texte nu este în prealabil cunoscut în întregime, fapt deosebit de dubios prin sine. Se cunosc doar titlurile temelor, cum ar fi: Regula postului în lumea modernă (adică despre mâncare și băutură), Reguli și impedimente pentru Taina căsătoriei (adică despre sex) etc. Ultimele trei puncte din cele zece se referă la (8) Relațiile cu alte confesiuni creștine, (9) Mișcarea ecumenică și (10) Contribuția Creștinismului Ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate – probleme care, după cum se vede, sunt formulate în frazeologie specific masonică.
Aceste ultimele trei puncte și alte probleme nerezolvate în prealabil (de exemplu ingerințele unor patriarhii în jurisdicția altora), la care nu se mai puteau aduce amendamente în plen, au fost motivele pentru care unele patriarhii nu mai participă la lucrări. Nu participă la lucrări Patriarhia Antiohiei, cea mai veche patriarhie din lume și cu cea mai mare greutate simbolică (la sinoade, locul patriarhului Antiohiei este primul în dreapta patriarhului ecumenic), Patriarhia Rusiei (cea mai mare, cu cel mai mare număr de credincioși ortodocși, peste jumătate din totalul ortodocșilor existenți în lume), patriarhia Bulgariei și Patriarhia Gerogiei.
Astfel că acest Sinod nu mai este nici Sfânt (atributul sfințeniei nu este dat de existența prealabilă a unui Regulament, ci de participarea tuturor și ajungerea la un consens, sub inspirația Duhului Sfânt), nici Mare (pentru că sunt prezenți reprezentații a mai puțin din jumătate din numărul credincioșilor ortodocși existenți în lume) și, a fortiori, nici Panortotox (pentru că nu participă toți cei patrusprezece patriarhi).
Despre mizele politice ale acestui Snod vom reveni într-un număr viitor.
Editorial scris de prof. dr. Nicolae IUGA