Rămâne-acuma să vedem
prin ce-i Genesa diferită
de alte creaționisme
din crezuri și gândirea iscusită,

precum celebrul vedic Imn,
în care zeii se ivesc
dup-a Ființei plămădire
sub forța caldului suprafiresc

- proces doldora de-ntrebări
în forma astfel prezentată
de autorul indian
bipezilor cu judecată –

și care are-n platonism
o logică mult mai buiacă:
Zeii-s făcuți de Demiurg,
ca ei apoi viul să-l facă!

Creația în creștinism
(cu Tatăl mai presus de toate
și fără zei mijlocitori),
în cuget are-ntâietate:

Nu doar că-i simplu prezentată,
iar simplitatea-i evidență,
ci și că Facerea decurge
din a Cuvântului esență.

Într-adevăr, căci Genitorul
numai ce „Fiat lux” rostește
și-n lumea proaspăt plămădită,
lumina din sori izvorăște –

un redutabil apanaj
pentru tot viul vorbitor,
lucru pe care globalismul
îl demonstrează azi de zor.

E drept, o face-n felul lui,
fără credință și rușine;
dar spusa sa poruncitoare
îndată regulă devine

pentru cârmaci și cârmuiți
(cu bani, șantaj, minciuni, trădare),
așa cum lesne s-a văzut
în lunga pandemie sfidătoare...

Mă-ntorc acum la primordii
și primii oameni plăsmuiți,
ce „testul mărului” îl pică
și din Eden sunt izgoniți,

ca-n lumea trudei nesfârșite
și apăsați de-un timp hirsut,
să promoveze „testul vieții”
ca să câștige ce-au pierdut.

Deodată cu Adam și Eva
răul în lume a intrat,
dovadă că gelosul Cain
lui Abel viața i-a luat.

Iar lumea astfel s-a-nrăit
în veacurile ce-au urmat,
încât Divinul regretă
că viață omului i-a dat.

Apoi a declanșat potopul
pentru a omului purgare,
ca dreptul Noe și ai săi
(doar ei scăpați din încercare),

un nou profil moral să-i dea
umanității viitoare,
căci ei cu toții-s înzestrați
răul de bine să-l separe.

Iar în Sodoma și Gomora
viciul fiind la el acasă,
Domnul le-aruncă-n neființă
cu foc din ceruri și pucioasă.

În paranteză fie spus
mult fericitul Augustin
(cum esticii admit să-i spună),
despre ne-bun și-al său destin

ne-nvață-n felul următor:
Având o aparentă existență
de ontologic parazit,
răul atât este-n ființă

cât binele parazitat rezistă!
De pildă, opina-nvățatul
cu multe veacuri înainte,
când binele este copacul,

iar putregaiul răul slut,
ăsta se va simți ca-n rai
atâta timp cât este sevă
și pomu-n tot nu-i putregai...

Comunitatea, prin urmare,
amestec e de rău și bine:
Cultura binele-l slujește,
dar lăcomia-i rău-n sine.

De-aceea-n creștinism există
superbul Decalog divin
(budismul pe al său îl are),
și legile umane vin

ca să-ntărească ceea ce
de mii de ani este știut,
că fără legi bine-ntocmite
(precum al lui Manu statut),

popoarele nu avansează,
căci răul legea lui își face.
Desigur, legile umane
sunt imperfecte și rapace,

la fel ca cei ce le concep.
Dar nu numai în vremi trecute,
ci și-n prezentul „democrat”,
așa sunt legile-ntocmite

ca să se ia cu nesimțire
de la cei mulți și oropsiți
(prin felurite angarale)
și să se dea la-nciocoiți.

Îndeosebi în România
- nedemocrată și haină –
nelegiuiții-s la putere
și țara-i de suspine plină.

Cum, Doamne, altminteri să fie,
când varza din democrație
sugrumă tot ce-a mai rămas
din școală și credincioșie,

deși istoria susține
- și evidența demonstrează –
că națiile-ajung prospere
numai pe ele de rulează?!...

Dar tot istoria ne-arată
că lumea s-a civilizat
(confort, consum, comoditate)
nu printr-un crez înverșunat,

cum Evul Mediu le cerea
adepților înfricoșați
(prin popi, fanatici, iezuiți),
ci prin atâți martirizați

(așa ca vajnicul Giordano),
ce-au preferat să se jertfească
în lupta cu obscurantismul
și cu prostia omenească.

Doar astfel lumea s-a-ndreptat
- printr-o Renaștere plenară,
cu combustibil bizantin –
spre luminarea planetară,

atât în artă și gândire
(iluminism și romantism),
cât și-n domeniul științific,
cu foamea sa de pragmatism.

Cam tot atunci s-au înjghebat
prin interinfluență,
curentele fundamentale
din a gândirii suculență:

Englezii vin cu empirismul,
francezii cu raționalismul,
iar la germani în mare vogă-i
kantianism-idealismul.

Dar „stânga” nu se dă bătută
de burghezia în urcare,
ci prin marxista făcătură
pretinde-o nouă structurare.

Păi asta-n plan societar
se cheamă altă așezare –
o piramidă răsturnată
prin revoluții proletare!

Taman ce Lenin și ciracii
înfăptuiesc în plin război:
Țarismul este răasturnat
și poporenii sunt mai goi...

Firește, Marx era convins
că bolșevismul prognozat
va demara, prin legea-i șchioapă,
în statul cel mai dezvoltat.

N-a fost așa, el izbândește
în Rusia înapoiată
(cu bani nemțești și cu bandiți)
spre-a nației jertfă netoată.

Iar mai apoi, la împărțirea
postbelicelor influențe,
tot vesticii spun că muscalii
sunt un popor plin de valențe,

fapt pentru care-am fost vânduți
de-americani și-ai lor fârtați
(la consistent pachet politic)
infamilor stalinizați,

ca ani de zile să ne stoarcă
de seva economică
și zeci de ani să atenteze
la vâna noastră etnică.

Însă românii n-au cedat
intruziunilor barbare,
fiind la luptă îndemnați
de-o dragoste mistuitoare

față de tot ce-i românesc
(țărână, țară, limbă, dor),
cu faima-n timp consolidată
că-i un stabil și brav popor.

Dar astăzi cu migrația
și goana după-mbelșugare,
românii nu mai sunt statornici
și bravi sunt numai oareșcare...


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News