A doua parte-am dedicat-o
- cu bune și cu rele deopotrivă –
parcursului uman în timp
(așa cum e doar presupus
în zorii fără documente,
ori este-n cronici despuiat
prin probe-adesea ocurente),
parcurs numit Istorie
și socotit de Cicero că e
al vieții noastre-nvățător,
astfel ca relele trecute
să fie bine cunoscute
și evitate-n viitor.

Desigur, într-o altă lume
(de Decalog călăuzită,
în armonie viețuind
și cu dreptate cârmuită),

așa ceva era posibil.
Dar omenirea pervertită
de răul cuibărit în ea
prin falsitatea-i nesfârșită,

nu doar că nu se sinchisește
de-a sa rotire-n timp istoric
(ce este a mai fost cândva
și-o să mai fie categoric!),

ci – cu mijloace mult sporite –
ea promovează-un rău legal,
ce face parte integrantă
din ticălosul plan global

și care-n demonocrație
este impus cu zel tâmpit
de cârmuirile jegoase,
cică spre-al nației profit...

Din planul ăsta parte fac
ale prezentului urgii –
războaie, crize provocate
și felurite pandemii,

cu scopul clar statornicit
ca miliarde de ființe
să piară, numai ca „elita”
să aibă mai multe priințe!

Desigur, presa aservită
și linia politică,
susțin cu multă-nverșunare
c-aleșii se sacrifică

pentru meleag și-al lor popor,
deși votanții văd prea bine
că cei mai mulți dintre aleși
sunt creaturi fără rușine,

atât în febra-nscăunării
prin votul cetățenilor,
cât și pe urmă, când aceștia
uitării dau cuvântul lor

că-ntreg poporul buimăcit
după repriza electivă,
va ști ce-nseamnă „fericirea”
când gașca lor va fi activă.

Adică, se vor înfrupta
- precum atâția alți tâlhari –
din cașcavalul națiunii
cu aerul că-s necesari,

cu toate c-al lor scop meschin
se zbate altcumva să pară,
prin bani furați sau dobândiți
pe căi doldora de ocară.

Căci Stalin, cu cinismul său,
un mare adevăr bifează:
„Nu voturile-s decisive,
ci-acela ce le numără contează”!

Așa a fost și-așa rămâne
în lumea asta răsturnată
de globaliștii infernali
și lichelimea retardată,

care, precum în țara noastră,
atât de mult se ploconește
în fața leprelor străine,
încât poporu-și oropsește:

Inflația se umflă-n pene,
veniturile-s ologite
de niște guvernanți sforari,
cu mințile înțelenite,

iar traiul celor mulți se cheamă
o sărăcie programată –
din când în când, cu scop politic,
fiind nițel asezonată...

După aceste ilustrări,
să ne-ntrebăm, cred că e bine,
cam ce-i istoria de fapt
între atâtea discipline,

unele vechi, altele noi
(sexologia-i fruntea cozii),
că tot e era sodomiei
și-a cârmuirii cu nerozii,

eră în care-s prețuite
necinstea, mojicia și prostia,
căci școala nu mai luminează,
ci-alimentează atonia

prin manuale rău croite,
educatori fără-nzestrare,
elevi reduși și o programă
unde cultura-i în debilitare.

Mă rog, chiar asta își dorește
politica globalizantă:
O educație precară
și-o instruire reprobantă,

astfel ca masele „școlite”,
abilități să dobândească
de sclavi bine dresați
și hedonismul să-l dorească!

De-aceea-n lumea „democrată”,
axată pe utilitate,
latina-i din programă scoasă
și-alte materii sunt șuntate,

precum (la noi) limba română,
istoria și geografia,
care irită globaliștii
cu-al nostru legământ cu glia,

acel miracol formidabil
al persistenței românești,
pe un meleag aprig dorit
de trei imperii tâlhărești.

Însă strămoșii neclintiți
și-au apărat neîncetat
pământul, neamul și credința
cu un curaj de rost mășcat,

așa ca fiilor să lase
olatul fără dijmuiri,
iar cârmuirile vrăjmașe
să fie numai amintiri...

De cine, deci, ne întrebăm
este istoria făcută:
De masele fără gândire
și c-o simțire involută,

așa cum marele Le Bon
susține-n cartea lui vestită,
sau c-anumite personaje
trasează-n fapte-o conduită?

E drept că toată omenirea
- cum rangul social dictează –
istoriei își dă obolul
și drumu-n viață și-l marchează:

Străbunii antici prin cultură,
medievalii-n crez faimoși,
modernii-n poluare ași
și-ai clipei globaliști grețoși.

De asta omul nu-i în stare
- oricât de tare-i sau bogat –
să schimbe cursul timpului,
decât formal și limitat.

Nu-i cu putință altminteri,
ne spune logica deplină,
istoria fiind în timp
și timpu-n mâna Lui divină.

Istoria e, prin urmare,
fărâma din universal,
pe care Domnul i-a menit-o
umanității-n general,

ca-n efemera sa viață
s-aspire la eternitate,
printr-o purtare ce învinge
a morții insațietate.

Iată motivul pentru care
- afirmă Țuțea cu tărie –
istoria nu are știre
decât de-a lui Hristos misie

ca revoluție deplină!
Într-adevăr, căci numai ea
- din duh pornită spre afară –
a cucerit curând lumea,

pe când mișcarea iacobină
și cea sinistro-bolșevică,
vremelnic s-au impus prin crime,
abuzuri, deportări și frică.

Și totuși, și românii noștri,
și ceilalți est-bolșevizați,
după atâtea suferințe
nu sunt decât niște blazați,

dovadă că jugul rusesc
a fost mai nou înlocuit
cu cel al globaliștilor,
ce-n Occident e meșterit.



George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News