(Tragicomedia globalismului)
Invocație
Acuma când umanitatea
este silită de sforari
- prin presă, forță și șantaj –
să schimbe ce-i de neschimbat
în rostul ei îndivinat
(crezul străbun cu satanismul
minciuna-n loc de adevăr
și răul public în răspăr),
rugămu-Te, iubit Părinte,
cârmacilor ce-s azi și-or fi
Tu minte să le dai și-obraz,
ca veșnicia-Ți să n-o nege
în tot ce ai făcut și faci
(văzutele nelimitate
și nevăzutele-ncifrate),
iar miliardele de semeni
să nu mai fie torturate
ba cu minciuni și amăgiri,
ba cu războaie și-nvrăjbiri,
ca cei puțini și fără saț
să bage tot mai mult la maț,
chit că apoi sunt sufocați
de-osânza stoarsă prin hoție
din pita maselor belite
cu-arcanul legilor cotite,
așa încât – în pragul morții
(pentru bogați cu mult mai hâdă
decât în sărăcia nudă) –
unii din ăștia recunosc
că, alergând întreaga viață
după averi și-nchipuiri,
nu doar c-au fost mereu zoriți
și-amarnic de nefericiți,
dar sinele și l-au privat
de ceea ce-i temeiul lui:
atotumanu-nnobilat!
De-aceea Domnul ne-a făcut
din lut cu duh nemuritor,
ca drumul nostru pe pământ
să fie unu-nălțător,
îndeosebi pentru cei mulți,
trufași și fără judecată,
ce chiar de-al dracului urmează
a imoralei cale lată,
deși se știe foarte bine
din crezuri universaliste,
că-nțelepciunii nu-i priește
în bogății triumfaliste,
că sănătatea-i izgonită
de moderația sărmană
și mântuirea viețuiește
pe calea-ngustă și avană.
Dar globaliștii actuali
(o gașcă sumbră și lălâie)
vor lumea peste cap s-o dea,
ca suveranii ei să fie.
Și-n bună partea-au izbutit
prin mijloacele folosite:
bani, presă, cârmuiri corupte
și națiile neunite.
Doar astfel este cu putință
ca miliarde cârmuite
să joace cum cântă sforarii,
o mână de javre dilite,
atât pe timpul pandemiei
(preadubioasa mascaradă
a clicilor superbogate,
ce-au înșfăcat o mare pradă
din specula politizată
c-un sufocant purcoi de zoaie
- vaccinuri, măști, combinezoane -,
pe banii statelor de paie),
cât și acuma, când Ucraina
e-nsângerată de muscali
și virusul nu-i căpitan,
c-așa vrea banda de globali
(război în presă și real,
mai nou și unul energetic),
deși Covidul n-a murit,
ci-așteaptă timpul lui prielnic,
ca iar să fie ce-a mai fost,
doi ani de zile și mai bine,
ba și mai și, căci va veni
cu prețuri mari și...fără pâine.
Văzând, dar, legătura eu
dintre război și pandemie,
gânditu-m-am că n-ar fi rău
să las o scrisă mărturie,
despre ce-n lume se ptrece
de când neghiobii guvernează,
nelegiuiții fac ce vor
și-atâția vrednici tac și-oftează.
George PETROVAI