1)Dacă admitem că destinul este expresia voinței divine întru concretizarea timpului în cele trei ipostaze (trecut-prezent-viitor), atunci va fi lesne să înțelegem că omul a primit tot ceea ce crede cu înfumurare că este dreptul/proprietatea lui (suflet, trup, gândire, limbaj, sentimente, sănătate, aspirații, înfăptuiri etc.), că istoria omenirii face parte integrantă din metalogicul plan al Atoatefăcătorului privind sensul și scopul întregii creații, că Pământul este o insignifiantă planetă în infinitatea și complexitatea Universului, care cunoaște o sublimă perfecțiune în armonia sa etern mișcătoare (roiuri de galaxii, galaxii, sisteme, planete), și că sir Bernard Lovell, fizician și radioastronom englez, era îndreptățit să facă următoarea afirmație despre cutremurătoarea precizie a vitezei universale de expansiune: „Dacă viteza de expansiune a universului ar fi fost mai mare cu a milioana parte dintr-o milionime, până în prezent întreaga materie s-ar fi dispersat...Iar dacă aceeași viteză ar fi fost mai mică cu a milioana parte dintr-o milionime, forțele gravitaționale ar fi produs un colaps al universului în primul miliard de ani al existenței acestuia. Pe lângă toate acestea, n-ar mai fi existat stele cu viață lungă și nici viață”.

2)Uitând (de la Renaștere încoace, dar mai ales în veacurile doldora de ateism ale modernismului) de Cel ce toate le-a făcut, firește (!) că omul și-a permis să se extazieze în fața atotputerniciei tehnologiei (bombe nucleare, sateliți, mașini tot mai rapide și mai dăunătoare, televizoare, internet, telefonie mobilă), ba chiar a ajuns să se considere, împreună cu noii săi idoli tehnico-științifici și/sau anticreștini, singurul și adevăratul buric al lumii văzutelor și nevăzutelor. Dar cu tot ajutorul așteptat de la automatele create de el și care, dimpotrivă, îl transformă într-un robot jovial și fără trebuințe moral-spirituale (vezi sporul anual de analfabeți funcționali, în ale căror minți pervertite și împuținate răul a luat locul binelui, minciuna pe al adevărului, iar urâtul a detronat frumosul), hipermodernul om al zilelor noastre încărcate de pandemie, minciună, ură, lăcomie, fărădelege și poluare, încă n-a decis dacă istoria a fost/este făcută de masele populare sau de personalități. Păi cum să se hazardeze la un răspuns categoric, când la noi, de pildă, unii istorici (bunăoară Lucian Boia) afirmă pe unde se nimerește că istoria românilor, așa cum o cunoaștem și se studiază la școală, este mai degrabă un mit, când alții (precum Ioan-Aurel Pop, controversatul președinte în exercițiu al Academiei Române pentru plagiat, autoplagiat și turnătorie la fosta Securitate) susțin cu înverșunare că Marea Unire din 1918, de departe cel mai însemnat eveniment din istoria României, s-a înfăptuit prin voința (sic!) maselor populare, analfabete în proporție de peste 70%, și când grosul istoricilor noștri (cacademicieni, cercetători, profesori), mult mai preocupați de tihna traiului lor inutil decât de slujirea adevărului întru hrănirea patriotico-spirituală a acestui îndelung oropsit și răbdător popor, îi lasă pe politruci, taman pe gustul globaliștilor, nu doar să falsifice istoria națională, să o marginalizeze în programele școlare și astfel să ofenseze nobilele noastre sentimente de naționalism și patriotism, dar, ca o veritabilă încoronare a nedemnității și lașității lor, chiar să o predea ad litteram, cu aerul că-și fac datoria față de țară și generația tânără, în general față de spiritualitatea acestei nații!

3)Cât privește științificitatea istoriei, iată cum văd eu lucrurile în textul intitulat Despre caracterul științific al filosofiei și istoriei, text pe care l-am scris în data de 30 aprilie 2016: „Părerea mea este că nu stă la acest capitol cu nimic mai bine ca filosofia. Ba parcă nițel mai rău dacă avem în vedere faptul că ea este prima vizată de aspiranții la nemurire (documente și informații intenționat distorsionate, respectiv prezentate într-o lumină favorabilă pentru atotputernicul de-o clipă ce se dorește mare sculă istorică) și tot ea este schimbată până la sluțire, adică după nevoile ideologiei cârmuitoare. De florile mărului se spune că istoria este scrisă de învingători?...

Dovadă istoria scrisă la comandă în perioada bolșevismului biruitor la orașe și sate (mai bine spus scandaloasa răstălmăcire din perspectivă marxisto-ceaușistă până la nivel de concept: consacratul Mircea cel Bătrân devine la vrerea primului cârmaci al țării Mircea cel Mare, locul lui Ioan Vodă cel Cumplit, cumplit în luptă și cu boierii trădători, este luat de Ioan Vodă cel Viteaz etc.), ca după Decembriadă ea să fie într-atât de greu încercată prin indolența istoricilor autohtoni (unde-i adevărata istorie a străbunilor noștri traco-geți?) și la porunca străinilor, încât – iată – orele de istorie din școli se tot împuținează cu fiecare nouă programă școlară”.

4)Ce să mai vorbim de exactitatea faptelor istorice, atunci când înșiși arheologii recunosc că știința lor este limitată (sunt mai obiectivi după ce scot la suprafață anumite obiecte decât atunci când le interpretează sau aleg metodele de săpare a solului!), când se știe foarte bine că nicicând și nicăieri în lumea asta nu le face plăcere cârmuitorilor să fie consemnate în actele oficiale înfrângerile și ticăloșiile lor, ci doar victoriile și faptele de laudă (de reținut că, prezentându-și personajele și personalitățile cu slăbiciunile lor, Biblia constituie o exemplară abatere de la această regulă!), și când, desigur, istoricii ba prezintă în mod subiectiv evenimentele analizate (fie că așa le „văd”, fie că n-au acces la toată documentația aferentă epocii și temei respective), ba în mod intenționat, ceea ce denotă oportunism și interes, se raliază la modul oficial de înfățișare a istoriei.

Da, căci istoria, cel puțin până în clipa de față, a fost scrisă numai de învingători! De exemplu, îndată după stalinizarea României (perioada anilor patruzeci și cincizeci), întreaga literatură istorică de la noi a fost în parte scrisă și în totalitate dirijată ideologic, adică potrivit comandamentelor kremliniste, de către sinistrul evreu bolșevizat Mihail Roller...

Considerându-se mari democrați, globaliștii zilelor noastre nu mai utilizează metodele brutale ale naziștilor, fasciștilor și – îndeosebi – ale bolșevicilor de falsificare a istoriilor naționale, implicit a celei universale, prin ideologizare (a se citi spălare pe creier). Păi nu mai e nevoie atunci când deții mass-media planetară (nu ea l-a făcut președintele Statelor Unite, mai înainte de încheierea numărării voturilor, pe senilul de Joe Biden?), puterea economică, financiară și politică, iar penibilele organisme internaționale (precum Organizația Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Sănătății) îți ciugulesc din palmă, căci e limpede că obiectivul propagandistic al lui Joseph Goebbels („O minciună spusă o singură dată rămâne minciună, însă repetată de o mie de ori devine adevăr”) poate fi la țanc atins prin metodele persuasivo-demonocratice ale necontenitei presiuni mediatice (a se revedea alegerile din 2020 la președinția SUA, aberația planetară cu pandemia și detestabila conotație politică atribuită vaccinării cu un... nevaccin), așa că falsificarea istoriei nu-și mai are rostul, de îndată ce, prin zelul atâtor guverne îndatorate până peste cap (drept aceea, slugarnice până la fățișa trădare a intereselor naționale), ea este la un pas de totala excludere din viitoarele programe școlare.

Evident, nu de una singură (la noi deja au fost total izgonite latina și geografia), ci la pachet cu „arestarea” unor cuvinte considerate cheie în toate limbile, până la demențiala eră a (in)corectitudinii politice: mamă, tată, familie tradițională, naționalism, patriotism, rasă albă, neagră, galbenă etc.

Cică toată această fioroasă făcătură va contribui, după răsturnarea rosturilor umane cu gaibaracele în sus, la progresul omenirii, prin încurajarea împerecherilor împotriva firii, supunerea majorității normale (din punct de vedere sexual, familial și social) în fața unei minorități anormală și eminamente anticreștină, legalizarea prostituției cam de la 12 ani (chipurile fiecare fetiță va putea face ce dorește cu corpul ei), deplina libertate a copiilor de a-și schimba sexul după cum doresc și fără să mai ceară acordul părinților, tot mai multe ore de sexologie în locul celor de religie, educație civică și cultură generală, mutilarea fără jenă a culturii universale prin prisma neghiobiei numită „corectitudine politică” (bunăoară, în recenta regizare a celebrei Aida, la Opera din Paris, de către o retardată olandeză din pricina acestei corectitudini, nu mai apare picior de negru) etc.

Fără a intra în amănunte, merită menționat faptul că din totdeauna (mă rog, de când istoria „a făcut ochi”), deținătorii puterii și-au dorit ipostaza de cosmocratori, adică să fie aidoma zeilor. Istoria cunoscută ne spune că primul mare cuceritor ahtiat după puterea planetară a fost Alexandru Macedon, despre care, în articolul Drumul bun în viață nu este apanajul exclusiv al norocoșilor! din 17 februarie 2013, scriu următoarele: „Modul cum a procedat Alexandru Macedon cu Calistene, istoriograful său oficial și nepotul lui Aristotel (fostul lui dascăl), este mai mult decât grăitor pentru tema în dezbatere. Torturat de ipostaza unui posibil prim cosmocrator după zdrobitoarele victorii împotriva perșilor și definitiv subjugat de practica orientală a zeificării conducătorului, Macedoneanul n-a ezitat să-l crucifice pe Calistene pentru «vina» acestuia că în loc să i se închine ca unui zeu, s-a apropiat de el și l-a sărutat pe obraz!

Sau – mai știi? – pesemne că s-or fi acumulat în decusul timpului anumite nemulțumiri ale cuceritorului vizavi de maniera în care Calistene înțelegea să-i consemneze faptele mustind de istorie. Căci, ne înștiințează mareșalul Ion Antonescu, «Istoria o fac și învingătorii și învinșii. Deopotrivă. Însă de scris o scriu numai învingătorii. Bineînțeles, potrivit voinței lor. De câte ori voiesc ei Adevărul? De câte ori le convine ca acesta să fie aflat?...Ori măcar căutat...»”

Au urmat alți căutători ai efemerei nemuriri pământești prin adjudecarea unei puteri cu obsesii universale, de-ar fi să-i amintesc doar pe câțiva din antichitate și până în prezent: Iuliu Cezar, împăratul Traian, Ginghis Han, Timur Lenk (Tamerlan), Soliman Magnificul, Petru cel Mare, Hitler, Stalin, trusturile farmaceutice.

Dar singurii care – împreună cu Satana, părintele lor spiritual – au șansa reală nu doar să cârmuiască, ci chiar să îngenuncheze, să imbecilizeze și apoi să decimeze omenirea (după „moderați” ea trebuie redusă cu câteva miliarde, după ultracriminali trebuie să rămână în viață sub un miliard) sunt actualii globaliști, fie că ei se cheamă francmasoni, fie că fac parte din Clubul de la Roma sau din secretosul Grup Bilderberg, fie că trag sforile la organismele internaționale.

Chiar așa, căci derularea planului Kalergi cu metisarea europenilor, în paralel cu puternicele și neîntreruptele lovituri administrate sub centură creștinismului, familiei clasice, tradițiilor și culturii consacrate, mai nou cu coronavirusul și vaccinarea, ne arată că globaliștii sunt pe punctul să înșface puterea supremă, într-o lume pe care acuma în mod programatic o dau peste cap, pentru ca ulterior (când vor rămâne în viață doar miile de elitiști atotputernici și sutele de milioane de sclavi moderni) să o reorganizeze după rețetele lor diabolice: fără credință (eventual cu atrocele surogat numit satanism), fără istorie, fără tradiții, fără națiuni și frontiere, omenirea rămasă după acest terragenocid va fi condusă de un guvern mondial, va avea o singură monedă și va fi lesne controlabilă și ușor de pus cu botul pe labe cu ajutorul nanocipurilor, introduse în hoiturile sau scăfârliile supraviețuitorilor prin alimente, medicamente sau vaccinuri.

George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News