Partidul România Unită a depus în Parlament un proiect de lege privind abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările și completările ulterioare, republicată.
Propunerea legislativă pentru abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările și completările ulterioare, republicată, răspunde unei necesități publice puternice manifestate în ultima perioadă de conservare și apărare a valorilor naționale pe nedrept puse la index prin legea a cărei abrogare o solicităm.
Mai ales după modificarea ei prin Legea 217/2015, OUG 31/2002 a devenit un instrument de luptă împotriva martirilor comunismului, acuzați, la fel ca pe vremea tribunalelor staliniste, de a fi ”legionari” doar pentru a putea fi interziși. Nume de referință ale culturii române au căzut astfel din nou sub lovitura unei legi totalitare care a oripilat opinia publică și care a născut revolta unor intelectuali contemporani remarcabili.
De fapt, OUG 31/2012, cu modificările și completările ulterioare, republicată, a devenit un act de distrugere a istoriei și culturii române. Până și Răscoala de la 1907 a ajuns să fie acuzată de antisemitism, așadar, conform actualei legi, nu mai avem voie să deplângem uciderea țăranilor înfometați care au pornit să își caute dreptatea! Susținătorii actualei legi au dispus ca numele de Petre Țuțea să nu mai fie permis pentru a denumi străzi, iar aberațiile de acest fel vor continua. În schimb, Nyiro Jozsef figurează fără probleme ca denumire de școli în România, iar monumentele criminalilor de război horthyști, cum ar fi Wass Albert, tronează nederanjate de nimeni în Transilvania care a suferit ocupația și crimele politicii maghiare din al doilea război mondial!
În aceste condiții, este clar că legea a cărei abrogare o propunem, în ciuda bunelor intenții pe care și le declară, urmărește doar distrugerea culturii române, în timp ce tolerează cu nonșalanță adevărații criminali din istoria recentă a României. În plus, felul în care legea 217/2015 a modificat OUG 31/2002 vine să anihileze aspirațiile naționale de suveranitate tot mai firești astăzi, pe fondul eșecurilor tot mai stridente ale proiectului european, prin aruncarea în derizoriu și chiar în zona interdicției a eforturilor culturale din perioada modernă a României. De fapt, prin această lege ni se impune de facto acceptarea şi asumarea tuturor ororilor și injustiției din perioada comunistă cu care nu putem fi de acord astăzi ca stat democratic.
În forma actuală, legea nu mai poate fi amendată sau îmbunătățită, premiza ei de bază fiind de a arunca oprobiul asupra unei întregi perioade din istoria recentă a României care cuprinde, așa cum am arătat anterior, și Răscoala de la 1907, dar și opera poetului național Mihai Eminescu! În același timp, organizațiile horthyste maghiare proliferează pe teritoriul României, actuala lege fiind inutilă dacă nu rezolvă această problemă!
În sprijinul abrogării OUG 31/2002 citez și opinia avizată a doamnei Lucia Hossu Longin, realizatoarea ”Memorialului Durerii”, pe această temă:
1.Un fan al Memorialului ma întreabă pe Facebook de ce nu reacţionez la Legea antilegionară. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că această lege este, după opinia mea, un produs al unor minţi rătăcite, care, fără să le oblige nimeni, se întorc la o legislaţie stalinistă, represivă. Prima întrebare este: unde văd aceşti domni iniţiatori ai legii recrudescenţa fenomenelor fasciste, legionare, rasiste, în România?
Că se mai adună câţiva bătrâni legionari şi îşi comemorează morţii din închisori reprezintă un pericol pentru societate? Că un partid înfiinţat legal mai oferă imaginea stridentă a unor tineri care practică salutul legionar? Nimeni nu-i urmează. Dar România a suportat 50 de ani de teroare comunistă şi trei luni doar (noiembrie-ianuarie 1941) de regim legionar. Ce incriminăm cu această lege? Teroarea comunistă, aşa cum ar fi normal? Nu! Ci teroarea legionară, care aşa cum ştim a durat un interval scurt de timp şi autorii ei şi au primit judecata. Nu şi-au primit-o în niciun fel cerberii comunişti, vinovaţi pentru peste 2.000.000 de oameni exterminaţi în închisori.
2. Bazându-se pe sentinţele anilor 1945-1960 date de tribunalele poporului, recunoscându-le "viabilitatea", iniţiatorii Legii nu fac decât să confirme opera neagră a Securităţii, să se aşeze în umbra acesteia, să o legitimeze că ar fi îndeplinit o misiune "patriotică". Băieţii aceia cu ochi albaştri au ucis în munţi, în închisori, în câmpuri de execuţie pe baza unor sentinţe fabricate şi acum aceste sentinţe devin din nou legale!
Actul legislativ e de o asemenea gravitate încât nicio poruncă de aliniere la legislaţia europeană nu îl poate salva. Actul legislativ este la fel de nociv cum a fost şi sistemul comunist. O uriaşă oroare pe care în anul 2006 România a condamnat-o ca fiind ilegitimă şi criminală.
3. Cine a cercetat dosare la CNSAS a observat, ceea ce le scapă iniţiatorilor Legii, pe care nu prea i-a văzut nimeni în sălile de studiu, că, pentru a reţine, a tortura şi a condamna, Securitatea şi justiţia comunistă foloseau, pentru 80% din cazuri, eticheta de legionar, fascist. Chiar dacă nicio probă nu susţinea vinovăţia.
Într-o dispută publică pe care am avut-o cu reprezentanţi ai Institutului Elie Wiesel, am oferit statistici, cifre, extrase din dosarele operative ale Securităţii, în care rezistenţa anticomunistă românească din munţi, spre exemplu, avea în componenţa ei ţărani, foşti ofiţeri deblocaţi, preoţi, studenţi, din toate partidele politice, ponderea elementelor cu afinităţi legionare fiind de 5%.
4. Protagoniştii filmelor mele majoritatea nu mai trăiesc, nu pot să fie atinşi de vendeta joasă cuprinsă în această lege. Dar memoria lor va avea de suferit. Niciunul dintre ei n-a contestat suferinţele din Holocaust şi, fireşte, suferinţele din gulagul comunist. În acelaşi timp, nimeni nu ne poate îngrădi dreptul la informaţie, la cercetare, la cunoaştere. Legea nu slujeşte democraţia, ci o subminează.
5. Decenii de-a randul ne-a fost interzis accesul la istorie, la adevăr. Anul 1989 a ridicat toate barierele, toate cenzurile. Şi acum se vrea o întoarcere înapoi la cărţi interzise, texte interzise, biografii interzise, la poliţia politică a anilor `50 care ar urma să ne spioneze internetul şi declaraţiile”.