Anticipând „fabuloasa” prestaţie românească la Eurofotbalul din Franţa am scris, înaintea meciului decisiv (fiind ultimul) de calificare cu echipa de pescari profesionişti şi fotbalişti amatori din Insulele Feroe articolul „Pe caşcheta lui nea Puiu: fotbalişti, mai bine rǎmȃneţi acasǎ!”.
Am avut dreptate...Acum, singura modificare pe care o pot face articolului ţine cont de timpul acţiunii: prezentul a devenit deja trecut, sau „Pe caşcheta lui nea Puiu: fotbalişti, mai bine rǎmȃneaţi acasǎ!”
Pe 9 octombrie 2015, pe sighetonline, a fost o sugestie pe care, văzând mediocritatea jocului celor adunaţi să presteze pe terenul de fotbal pentru ţară, am dat-o generalului evlavios Iordănescu. Azi, 20 iunie, e prima zi după marea catastrofă pe care douăzeci de milioane (sau câţi suntem, fiind încă unul din misterele neelucidate ale omenirii) au văzut-o în direct la televizor.
Au fost penibili! Neputincioşi, neinspiraţi, conduşi doar de pronia cerească, că antrenor n-au avut...N-am nimic cu iconiţele lui nea Puiu, dar nu cred că etalarea ostentativă a credinţei ajută cu ceva. Nu cred că Dumnezeu ar fi interesat de fotbal în general şi de echipa României în mod special. E ca şi cum un hoţ înainte de o nouă spargere îşi face cruce şi se roagă la sfinţii cu care crede că are o legătură apropiată să-l ajute să nu fie prins în timpul acţiunii!
Propun să-i căutăm fostului (sper!!!) antrenor al naţionalei o „caşchetă” gânditoare, că asta de-acum nu prea e...Cum să fie, din moment ce după meci Iordănescu zice: „A fost o performanţă că am fost aici.Trebuie să luăm jucatorii aşa cum sunt, cu problemele lor. 8 dintre ei nu au contract în acest moment, nu au un viitor sigur. Iar în fotbal cel mai mult contează prezentul".
Că a fost o performanţă calificarea la turneul final nimeni nu se îndoieşte. Doar am învins Feroe în ultimul meci din grupa de calificare.
La rându-i, Albania a demonstrat că nu mai e dispusă să piardă meciuri. Noi, altruişti din fire, înţelegem mai bine dorinţele adversarului de joc şi îl lăsăm să ne învingă, să aibă şi el o bucurie în lumea asta în care incertitudinea a devenit o prezenţă permanentă a vieţii noastre.
Chiar ar trebui să facem un efort pentru tata Puiu şi să-i găsim o „caşchetă” gânditoare! Numai ceva care-i deasupra capului-dar foarte aproape de el, să fie clar-poate spune că a adunat la naţională 8 fotbalişti fără contracte actuale. Dar ce, i-a adunat în lot doar ca să le înlesnească viitoare contracte? De ce n-a luat din ăia care joacă, nu din ăia care stau prin tribune, că poate nici pe banca de rezerve nu-şi au locul? Să ne fie milă de cei 8, zice Iordănescu. N-au contracte acum, viitorul lor e nesigur. „Caşcheta” se gândeşte la viitorul fotbaliştilor, dar cel mai mult contează prezentul(?).
Prezentul ar trebui să însemne în primul rând nişte demisii sau demiteri: pe la naţionala de fotbal, pe la Federaţie. Noi, telespectatorii, avem timp să ne imaginăm cum ar fi fost dacă în poartă l-am fi avut pe Pantilimon, că Tătăruşanu demonstrase deja în meciul cu Franţa că nu ştie să prindă mingea centrată, cum ar fi fost dacă Ştefan Radu era în echipă, sau neamţul Maxim, poate ca al nouălea jucător român fără contract, sau ce mai face Goian, etc., etc.
Şi pentru că înţelegem cel mai bine dorinţele adversarilor noştri din sport, de ce n-am cedat oare locul nostru la plimbarea prin Franţa feroezilor ? După meciul de aseară am înţeles că până şi polinezienii ar putea să ne învingă, dar n-o fac. Explicaţia faptului că nu se întâmplă asta e la îndemâna oricărei „caşchete”: Polinezia nu-i în Europa!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News